Duminica a V-a din Post, a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

“Ȋn vremea aceea, luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.” (Marcu 10, 32-45)

Ȋn cea de a V-a Duminică a Postului Mare, Biserica a rȃnduit cititrea unei pericope din Sfȃnta Evanghelie după Sfȃntul Evanghelist Marcu, ȋn care Mȃntuitorul Hristos le vorbește Sfinților Apostoli despre Patimile, Răstignirea și Ȋnvierea Sa. El le spune cu precizie că, ȋn Ierusalim, Fiul omului va fi prins și dat arhiereilor și cărturarilor care ȋl vor osȃndi la moarte și, apoi, ȋl vor da ȋn mȃinile păgȃnilor; că va fi bătut și batjocorit și că apoi va fi omorȃt, dar va ȋnvia a treia zi. Ȋn această prevestire, vedem că Mȃntuitorul nu desparte Patima și Moartea Sa de Ȋnvierea Sa. Taina Crucii Sale avea să se vădească ȋn puterea Ȋnvierii Sale.

Ȋnsă această prevestire a adus multă nedumerire și teamă ȋntre Apostoli. Ei erau oameni simpli și nu reușeau să ȋnțeleagă de prima dată Taina Morții și Ȋnvierii lui Hristos. Această lipsă de ȋnțelegere se vede foarte bine ȋn atitudinea Apostolilor Iacov și Ioan care, crezȃnd că Domnul le vorbește despre o ȋmpărăție lumească ȋn locul celei cerești, ȋi cer Acestuia să ȋi așeze de o parte și de alta a tronului ȋmpărătesc.

Mȃntuitorul le răspunde foarte ferm că nu știu ceea ce cer, iar mai departe, ȋi ȋntreabă: ,,Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?” Răspunsul lor pozitiv este unul de exaltare și, poate, chiar lipsit de prea multă chibzuire, căci ,,paharul” și ,,botezul” de care vorbește Iisus nu sunt altceva decȃt suferințele Sale din timpul Patimilor și, mai apoi, moartea Sa pe Cruce. Ȋn grădina Ghetsimani Domnul Iisus ȋi cere Tatălui Ceresc: ,,Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti” (Matei 26, 39)

Cei doi ucenici, avȃnd mai multă exuberanță decȃt smerenie, au răspuns: ,,Putem!” Atunci Mȃntuitorul, Dumnezeu Adevărat fiind și avȃnd cunoaștere dumnezeiască, le-a profețit suferințele pe care Apostolii aveau să le pătimească ȋn timpul persecuțiilor ȋmpotriva creștinilor și le-a zis: ,,Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez vă veţi boteza.” (Marcu 10, 39). Apoi, le mai spune că onoarea cuiva de a sta de-a dreapta sau de-a stȃnga Domnului nu este un drept al cuiva sau ceva ce poate fi obținut prin ambiție, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El ȋi consideră vrednici.

Ceilalți zece Apostoli au ȋnceput a se mȃnia pe Iacov și pe Ioan pentru ȋndrăzneala pe care au avut-o. Ȋnsă Domnul Hristos i-a chemat pe toți și le-a spus că ȋntȃietatea trebuie ȋnțeleasă ca slujire smerită și jertfelnică pentru toți, la fel cum și Fiul Omului nu a venit pe pămȃnt ca să fie slujit, ci ca El să slujească pentru cei mulți. Vedem că Mȃntuitorul nu spune că trebuie să slujească pentru ,,toți”, ci pentru ,,mulți”. De ce aceasta? Pentru că mulți, dar nu toți, vor crede și vor ȋmplini poruncile lui Dumnezeu. Prin Crucea Sa, Hristos a adus Ȋnvierea pentru toți oamenii, ȋnsă nu toți oamenii vor ȋnvia, pentru că nu toți vor să se ridice din păcatele morții.

Evaghelia de azi ne arată că toți oamenii, chiar și Apostolii, pot fi ispitiți de patima mȃndriei, a ȋntȃietății ȋntre ceilalți oameni, a puterii. Ȋnsă Domnul Iisus Hristos ne arată că ispita aceasta poate fi biruită cu iubirea față de toți oamenii și cu slujirea acestora. Prin iubire slujitoare putem să nădăjduim că vom sta de-a dreapta ȋn Ȋmpărăția lui Dumnezeu.

Ȋn trei din Duminicile Postului Mare, Biserica a rȃnduit ca să se facă pomenirea unor sfinți care au trăit ȋn rugăciune și pocăință. Dacă ȋn Duminica a II-a și a IV-a i-am prăznuit pe Sfȃntul Grigorie Palama, respectiv, pe Sf. Ioan Scărarul, ȋn cea de a V-a Duminică o pomenim pe Sfȃnta Cuvioasă Maria Egipteanca, cea care, dintr-o  femeie ușuratică și decăzută moral, a izbutit, prin pocăință, să urce pe treaptele virtuților, dobȃndind, ȋn cele din urma, cununa sfințeniei.

Urmȃnd exemplul ei, să urcăm și noi duhovnicește spre Intrarea ȋn Ierusalim, să ne răstignim și să ne lepădăm păcatele ȋn Săptămȃna Patimilor, pentru ca, ȋn cele din urmă, să ne luminăm sufletele cu lumina lui Hristos care luminează tuturor!




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ