ÎNCEPEREA POSTULUI… Duminica de astăzi se numește Duminica Izgoniirii lui Adam din Rai și ne amintește de cea mai tristă zi din istoria neamului omenesc, și anume, așa cum ne spune și denumirea, ziua în care strămoșii noștri, Adam și Eva, au fost alungați din Raiul în care au fost așezați de Dumnezeu. Adam a fost izgonit din Rai din două motive: pentru că nu a ascultat de Dumnezeu nerespectând porunca postirii și pentru că nu s-a pocăit după ce a greșit. Suntem în Duminica ce precede Postul Mare (Postul Paștelui) deci, nu întâmplător, vorbim astăzi despre izgonirea lui Adam din Rai pentru că nu a postit, mâncând din fructul oprit și, nu întâmplător, pericopa evanghelică ne vorbește despre felul în care trebuie să postim.
Pr. Andrei Zăgan
EVANGHELIA DUMINICII: „Zis-a Domnul: Dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, va ierta și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; că ei își întunecă fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: și-au luat plata lor. Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție. Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică și unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” (Matei 6, 14-21)
Ce este postul?
„Postul este înfrânarea de la toate mâncărurile sau, în caz de boală, numai de la unele, de asemenea și de la băuturi și de la toate cele lumești și de la toate poftele cele rele, pentru ca să fie milostiv Dumnezeu. Încă și pentru a ucide poftele trupului și a primi harul lui Dumnezeu… Postul este o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor trupului și de întărire a voinței, o formă de pocăință, deci mijloc de mântuire. Dar este în același timp, și un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnzeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunțare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă de iubirea și respectul pe care îl avem față de Dumnezeu. Postul este și un mijloc de desăvârșire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei și sârguinței noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu și cu îngerii, care n-au nevoie de hrană. «Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană – scrie Sf. Simeon al Tesalonicului. Este viață și petrecere îngerească, pentru că îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morți și izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului».” (învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, p. 317)
Cum trebuie să postim?
Postul Bisericii noastre nu este unul impus, ci unul la care suntem chemați de Hristos. Biserica nu îi exclude pe cei care nu postesc, ci se roagă pentru ei. Dumnezeu ne învață să postim în tăcere, cu discreție, căci în felul acesta ne putem lua plată de la El. Cei care așteaptă laudă de la oameni pentru că postesc, nu vor mai primi răsplată și de la Dumnezeu. Când postim, nu trebuie să fim triști, ci într-o stare de bucurie duhovnicească. Textul Evangheliei de astăzi ne spune aceasta: „Când postiți, nu fiți triști ca fățarnicii; (…) Tu însă, când postești, unge capul tău și fața ta o spală, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău care este în ascuns, și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție.” (Mt 6, 16-18) Așadar, postim pentru că îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât iubim darurile pe care tot El ni le dă. În felul acesta, putem să trecem de la iubirea de valori materiale trecătoare, la iubirea de valori duhovnicești. De aceea Hristos ne spune, tot în pericopa de astăzi: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură. Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” (Mt. 6, 19-21) Prin post reușim să ne ridicăm de la dimensiunea biologică la dimensiunea iubirii duhovnicești.
Postul este asemenea unei diete?
Postul Bisericii noastre nu se rezumă, cum greșit înțeleg unii, la abstinența de la unele mâncăruri, asemenea unei diete prin care urmărim detoxifierea organismului sau pierderea unor kilograme din corp. Zadarnic te abții de la mâncăruri și băutură, dacă nu împlinești și fapta bineplăcută Domnului. Ce folos că postești dacă nu îl ajuți sau îl asuprești pe cel de lângă tine? Prorocul Isaia ne arată care este postul bineplăcut lui Dumnezeu: „Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul; nu postiți cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care îmi place, o zi în care omul își smerește sufletul său? Să-și plece capul ca o trestie, să se culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu știți voi postul care îmi place? – zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine.” (Isaia 58, 4-7)
Iertarea este cheia de la porțile Raiului
DUMINICA IERTĂRII…Revenind la Evanghelia zilei, trebuie menționat că, înainte de a rosti aceste cuvinte înaintea oamenilor, Mântuitorul tocmai îi învățase pe aceștia Rugăciunea domnească. Textul evanghelic de azi vine în continuarea rugăciunii „Tatăl nostru” (Mt. 6, 9-13). Dacă citim cu atenție versetele rugăciunii, vom vedea că aproape toate cererile din ea sunt lipsite de vreo condiție pe care ar trebui să o îndeplinim noi. Sigura cerere la care trebuie să îndeplinim o condiție, este următoarea: „și ne iartă nouă greșealele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri;” (Mt. 6,12). În continuarea acestei rugăciuni, Domnul Hristos insistă, chiar de două ori, pe acest aspect al iertării: „Că de veți ierta oamenilor greșealele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veți ierta oamenilor greșealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșealele voastre.” (Mt. 6, 14-15) Mântuitorul accentuează, și în modul pozitiv și în cel negativ, această idee, tocmai pentru a nu fi nicio urmă de îndoială sau vreo portiță de interpretare despre felul în care vom primi iertarea de la Dumnezeu. Iertarea adevărată nu înseamnă doar trecerea cu vederea a greșelilor cuiva. A ierta cu adevărat înseamnă a-i restaura celui care a greșit calitatea sa pe care a avut-o înainte de a săvârși greșeala; înseamnă a-i permite să intre în comuniune sufletească cu tine, și tu să relaționezi din nou cu el. La fel se întâmplă și cu iertarea pe care ne-o dă Dumnezeu, ba chiar mai mult de atât, căci el ne face din nou fii ai Săi. Așadar, dacă vrei să fii în comuniune și împăcat cu Dumnezeu în viața de aici și, mai ales, în cea de dincolo, trebuie să fii împăcat și în comuniune cu oamenii în viața pământească. IERTAREA este cheia de la porțile Raiului. Fie ca postul ce urmează să aducă roadă duhovnicească în sufletele fiecăruia dintre noi, iar azi, în Duminica Iertării, să avem puterea să ne desprindem din ghearele invidiei, ale dușmăniei și ale urii pentru a ne învălui în veșmintele iertăciunii și ale iubirii dumnezeiești!
POST UȘOR ȘI PACE PE PĂMÂNT!
