Dupã ultima vizitã în China, Gabriela Cretu îsi declarã admiratia fatã de aceastã tarã

BUCURII … La începutul acestei luni, Gabriela Cretu anunta cu mare bucurie cã a fost invitatã în China de cãtre Ministerul Afacerilor Externe chinez. „Am acceptat-o cu bucurie si responsabilitate. O consider o cãlãtorie în viitor si o oportunitate”, anunta fosta senatoare. În prezent, aceasta este angajatã în Parlamentul României, desi cumuleazã pensia cu salariul, dar si cu pensia specialã. Trebuie mentionat cã în ultimii ani, China încearcã din rãsputeri sã-si spele imaginea de regim dictatorial si a lansat o adevãratã ofensivã, cel putin în spatiul european. Una dintre mãsuri constã în excursii plãtite în care sunt invitati fosti sau actuali demnitari.

„De abia m-am întors din China. Acea Chinã care a scos din sãrãcie 800 de milioane de oameni. Si care continuã sã se dezvolte si sã transforme dezvoltarea într-o sansã de viatã mai bunã pentru toti”, a spus Gabriela Cretu despre ultima sa vizitã. Si pentru cã ieri a fost o zi importantã pentru China, Gabriela Cretu nu a ratat ocazia sã-si arate recunostinta si admiratia. Iatã cât de obedienti pot fi fostii nostri demnitari, plãtiti regeste cu pensii speciale: „La 1 Octombrie 1949, Mao Zedong declara oficial Republica Popularã Chinezã. Astãzi, RPC împlineste 76 de ani! E maturã si pe drumul bun. La multi ani! Pace! Prosperitate! Echitate! Prieteni numerosi, mici si mari! Ceea ce îmi doresc si îi doresc Republicii Populare Chineze este sã alimenteze speranta cã o societate mai bunã este posibilã pentru toti, nu pentru cîtiva! În lumea noastrã, am cam pierdut-o…”, a transmis Gabriela Cretu. Suntem curiosi atunci când îsi primeste pensia socialã lunar, tot la fel, aminteste cât de bine o duc demnitarii în tara noastrã si ce privilegii fabuloase au?

Regimul care a provocat moartea a milioane de oameni

Existã, însã, si o altã realitate decât cea propovãduitã de beneficiarii excursiilor din China. Acum 59 de ani, începea unul dintre cele mai aberante programe totalitare din istoria omenirii. Este vorba despre „Revolutia Culturalã” din China, un proiect prin care s-a urmãrit suprimarea gândirii libere. Miscarea a dus la moartea a aproximativ douã milioane de oameni. Regimurile totalitariste s-au ridicat la putere folosindu-se de categoriile vulnerabile ale populatiei, profitând de momentele politice prielnice, pentru ca mai apoi sã-si consolideze forta. Fiecare regim totalitar a suprimat libertatea de constintã, libertatea gândirii, a exprimãrii. Elitele intelectuale au fost prigonite sau ucise, împreunã cu toti cei care reprezentau un pericol pentru regim. În plus, fiecare regim totalitar a creat o realitate paralelã, cu ajutorul propagandei, pe care a inoculat-o, prin teroare dacã era cazul, întregii populatii. Nu în ultimul rând, orice regim popular s-a folosit de o masã de manevrã a populatiei, de obicei persoane usor de îndoctrinat, din medii paupere, pe care sã le foloseascã împotriva unor iluzorii „inamici ai poporului”. Pe scurt, întorceau clasele sociale una împotriva celeilalte, pentru a controla mai usor populatia. Un caz de manual a fost „Revolutia Culturalã” din China, în timpul dictaturii lui Mao Zedong, cel mai faimos lider comunist est-asiatic. Cele douã mari programe ale lui Mao pentru dezvoltarea Chinei au fost un dezastru care a frânat evolutia tãrii si a fãcut milioane de victime. Începând cu anul 1949, Mao Zedong, liderul Armatei Populare de Eliberare, a pus mâna pe putere în China si a transformat-o în stat comunist.

„Marele Salt Înainte” si spiritul maoist pe care-l venereazã Gabriela Cretu, trimisã ani de-a rândul, prin voturile vasluienilor, la Camera Deputatilor, la Senat si în Parlamentul European

CÂND ÎI DAI NAS LUI IVAN…Unul dintre primele mari programe ale lui Mao a fost industrializarea tãrii în spiritul statelor comuniste. Ca în orice regim totalitar, nu s-a tinut cont de nevoile si de capacitatea populatiei de a realiza aceastã industrializare. Mao dorea sã transforme China în tarã industrialã peste noapte, asa cã a elaborat planul „Marele Salt Înainte”, realizat în perioada 1958-1960. Proiectul era megalomanic, propunându-si sã depãseascã ca productie industrialã Marea Britanie si totodatã sã fie înaintea URSS la nivel de implementare a comunismului. Mao dorea sã creascã o nouã generatie de tineri în spirit maoist, sã le ofere o experientã revolutionarã, asa cã a închis scolile, universitãtile, sanctuarele si orice formã de existentã care putea alimenta ratiunea si spiritualitatea. S-a folosit de elevi si studenti pentru a forma „Brigãzile Rosii”, un fel de gãrzi patriotice, asmutite împotriva „elementelor indezirabile” ale societãtii. Au fost, rând pe rând, înlãturati toti membrii moderati ai Partidului Comunist Chinez. Au rãmas doar maoistii. Liderul suprem, Mao, beneficia de un adevãrat cult al personalitãtii. Mao a intervenit cu armata pentru restabilirea ordinii. Milioane de tineri din mediul urban au fost relocati în zonele rurale pentru „reeducare”. Teorizarea populatiei si ideologizarea masivã a durat pânã în 1976, la moartea lui Mao Zedong. În urmã a rãmas dezastrul. Istoricii cred cã în urma „Revolutiei Culturale” au murit între 500.000 si 2 milioane de oameni. „Am citit despre o multime de lucruri îngrozitoare. Despre studenti care si-au omorât  profesorii în bãtaie”, preciza Andrew Walder, autorul cãrtii „China under Mao”. Cea mai afectatã regiune a fost provincia Guangxi, din sudul Chinei, unde erau raportate ucideri în masã si chiar canibalism. Efectele „Revolutiei Culturale” au fost cumplite, inclusiv pe termen lung. Timp de un deceniu, majoritatea scolilor din China au fost închise si au lãsat o întreagã generatie fãrã nicio formã de educatie. Obiecte de artã, monumente, piese de o valoare culturalã si istoricã inestimabilã, au fost distruse. Iatã, asadar, ce regim laudã stimabila profesoarã Gabriela Cretu, un personaj dezmierdat de cei aflati la putere dupã Revolutia din 1989.