Educatia sexualã în scoli, pentru copiii sub 13 ani: necesitate sau corupere sexualã a minorilor?

CONTROVERSE…Introducerea materiei de educatie sexualã în scoli a nãscut numeroase controverse în rândul pãrintilor, dar si al profesorilor. Asadar, educatia sexualã în scoli pentru copiii sub 13 ani poate constitui sau nu infractiunea de corupere sexualã a minorilor? S-ar pãrea cã acest lucru depinde în functie de materialele didactice folosite sau de stilul de predare al cadrului didactic. Vor putea profesorii sã stea linistiti în fata unui val de acuzatii si anchete penale pentru corupere de minori?

Rãspunsurile pertinente vin, bineînteles, din partea avocatilor, care sunt în cunostintã de cauzã în ceea ce priveste acest subiect delicat. Avocatul Ioan Mircea David, cunoscut avocat al Baroului din Bucuresti, aduce câteva lãmuriri cu privire la legalitatea predãrii obiectului „Educatie sexualã”, elevilor sub 14 ani. „Unul dintre proiectele actuale care îi vizeazã în mod direct pe copii si pe tineri are ca obiect o disciplinã nouã care sã îi familiarizeze cu notiuni despre viatã si despre dezvoltarea lor. Indiferent de denumirea pe care o va avea aceastã disciplinã, în cuprinsul ei se vor realiza si cursuri de educatie sexualã, adaptate cerintelor si vârstei celor în fata cãrora vor fi sustinute. Atunci când discutãm despre educatie sexualã ca disciplinã ce ar putea fi predatã în rândul copiilor cu vârsta mai micã de 14 ani, putem avea în vedere o normã penalã al cãrei continut poate sanctiona o conduitã similarã celei identificatã în materialele destinate educatiei sexuale. De aceea, luãm ipoteza în care educatia sexualã va presupune pe lângã discutii interactive despre corpul uman si despre modalitatea în care oamenii stabilesc relatiile intime si procreazã, si prezentarea unor materiale (video sau  planse fotografice) pe baza cãrora copiii sã înteleagã mai bine si mai usor conceptele explicate. Pot fi considerate acele materiale în care este prezentat corpul uman, dar si eventuala interactiune dintre persoane, concretizatã într-un raport sexual, ca fiind „reprezentatii în cadrul cãrora se comit acte sexuale de orice naturã„ si astfel sã devinã incidentã norma de incriminare prevãzutã la art. 221 alin. (4) C.pen.? Desi la o primã vedere am considera cã o astfel de ipotezã nu poate fi întâlnitã în practicã si cã acele materiale au scop exclusiv didactic, la o analizã mai atentã a problemei, e posibil sã ajungem la concluzia cã, în anumite situatii, acele materiale se circumscriu prevederilor legale indicate anterior. Infractiunea de corupere sexualã a minorilor este o infractiune de pericol al cãrei obiect juridic special îl reprezintã „relatiile sociale referitoare la libertatea sexualã a minorului, precum si cele referitoare la normala dezvoltare a personalitãtii si sexualitãtii minorului„. De aici reiese cã legiuitorul si-a propus printr-o astfel de normã sã protejeze inclusiv modalitatea în care se dezvoltã sexualitatea minorului, aspect ce poate include si asimilarea unor cunostinte despre educatia sexualã, proportionale cu vârsta si cu gradul de întelegere al copilului. De asemenea, literatura de specialitate a abordat tangential aceastã problemã, în sensul în care a fost analizatã situatia în care activitãtile de educatie sexualã sunt desfãsurate de pãrinti pentru copiii lor. Aici concluzia a fost aceea cã se poate retine existenta unei cauze justificative – aceea a exercitãrii unui drept. Într-o altã opinie s-a sustinut cã acele explicatii legate de viata sexualã se circumscriu infractiunii de corupere sexualã a minorilor doar din perspectiva tipicitãtii, nu si a antijuridicitãtii. Distinct de aceste douã opinii exprimate, consider cã ar trebui analizatã si ipoteza în care acele materiale ce vizeazã educatia sexualã, nu sunt prezentate si explicate în cadrul familiei, ci sunt prezentate si explicate într-o institutie de învãtãmânt, iar cel care oferã explicatiile este un cadru didactic (potential subiect activ calificat). Din acest punct de vedere ar putea fi aplicabile prevederile art. 221 alin. (4) C.pen., variantã agravatã pentru care legiuitorul nu a fãcut nicio distinctie cu privire la calitatea subiectului activ asa cum a stabilit în cuprinsul art. 221 alin. (2¹) lit. b) C.pen. Aceastã variantã „împrumutã unele elemente de la infractiunile prevãzute s…t în Legea nr. 196/2003 privind prevenirea si combaterea pornografiei„, fãrã sã afirm cã s-ar atrage rãspunderea penalã pentru vreuna dintre infractiunile prevãzute de legea specialã. Asadar, expunerea materialelor cu continut dedicat cursurilor de educatie sexualã nu atrage rãspunderea penalã a celui care le prezintã, nici în situatia în care aceste informatii sunt transmise într-un cadru informal (în cadrul familiei), nici dacã acestea sunt prezentate într-un cadru formal (în cadrul institutiei de învãtãmânt). Revenind la norma de incriminare, acele „reprezentatii în cadrul cãrora se comit acte sexuale de orice naturã„ pot consta inclusiv în planse fotografice sau materiale video în care se încearcã explicarea unor acte sexuale de orice naturã. Consider cã materialele mentionate anterior pot intra în categoria „reprezentatiilor„, deoarece legiuitorul nu ne oferã o definitie a acestora, iar literatura de specialitate analizeazã doar conceptul de „spectacol pornografic„, ipotezã care nu corespunde prezentei analize.

„Se asigurã dreptul la educatie al copilului”

„Unul dintre argumentele pe care le-as putea prezenta în favoarea ipotezei cã acele materiale nu pot conduce la atragerea rãspunderii penale pentru infractiunea de corupere sexualã a minorilor, vizeazã faptul cã astfel se asigurã dreptul la educatie al copilului. În cazul unui copil ce nu a împlinit vârsta de 14 ani, pãrintele, tutorele, precum si orice alt reprezentant ia pentru acesta toate deciziile si îi asigurã inclusiv accesul la educatie, atât timp cât este prezumat de lege ca fiind fãrã discernãmânt. Exercitarea acestui drept ce va include si dreptul la educatie sexualã poate fi privit ca o cauzã justificativã ce conduce la imposibilitatea atragerii rãspunderii penale, deoarece fapta nu constituie infractiune. Cu toate acestea, organele de urmãrire penalã ar trebui sã analizeze în concret continutul fiecãrui material care conduce la suspiciunea comiterii unei astfel de infractiuni. Nu cred cã poate fi stabilit în mod unanim cã materialele utilizate în vederea desfãsurãrii cursurilor de educatie sexualã nu pot conduce în nicio situatie la atragerea rãspunderii penale pentru infractiunea de corupere sexualã a minorilor, afirmatie prin care nu contest rolul pe care l-ar putea avea o astfel de disciplinã în procesul de dezvoltare a copiilor si a tinerilor. Revenind la întrebarea din titlu, consider cã în acest moment este prematur sã stabilim dacã o astfel de prezentare a unor materiale în procesul de predare a educatiei sexuale ar putea antama rãspunderea penalã ca urmare a sãvãrsirii infractiunii de corupere sexualã a minorilor. Reglementãrile viitoare si modalitatea de implementare a acestei discipline vor oferi rãspunsul întrebãrii pe care am formulat-o”, a rãspuns avocatul Ioan Mircea David, pe juridice.ro.