FELICITÃRI… Elevii din municipiul Vaslui, care au reusit sã obtinã media 10 la Evaluarea Nationalã sau la Bacalaureat, au fost premiati de cãtre primarul Vasile Pavãl în cadrul Zilelor Culturale ale Vasluiului. Este vorba despre Daria Istrãtucã, Eva Chiritã, Bianca Sandu, Amalia Geman si Tudor Brânzã. Alãturi de acestia, au mai fost rãsplãtiti si câstigãtorii Concursului „Primar pentru o zi”. Pe locul I s-a clasat Sînziana Cârlan de la Colegiul Economic „Anghel Ruginã” Vaslui, coordonatã de prof. Mihaela Niticã, iar pe locul II – Iasmina Anghelutã de la Liceul Teoretic „Emil Racovitã” si Viviana Bulugu de la Liceul Teoretic „Mihail Kogãlniceanu”.
Proiectul câstigãtor se numeste „Casa Secu” si reprezintã un loc al tinerilor „în care pot fi ei însisi fãrã a da explicatii cuiva si fãrã a deranja”. Redãm în rândurile urmãtoare eseul Sînzianei Cârlan: „Dupã cum stiti, prescurtarea „Secu” vine de la cuvântul „Securitate”, un cuvânt cu greutate si durere ce mai târziu avea sã fie schimbat într-un cuvânt plin de amintiri. Secu a reprezentat acel loc în care unii tineri au pus mâna pentru prima datã pe o chitarã, au pierdut nopti pe ritm de baladã, râsete si plânsete pânã la rãsãrit de soare. Multã lume îi dispretuieste pe acesti tineri numindu-i, citez, „ pletosi, nespãlati, satanisti”. Doar pentru cã sunt rockeri, se îmbracã mai diferit sau se comportã ciudat, nu înseamnã cã trebuie sã îi batjocorim. V-ati gândit un moment ce îi face diferiti de ceilalti? Dacã merg la scoalã? Dacã au familii? Ce îi determinã sã se comporte asa? Vã rãspund eu: Nu, niciodatã n-ati fãcut-o! Lumea în care trãim încã functioneazã pe baza „aparentei” si nu a „esentei” si din cauza aceasta nu putem vedea mai departe de exterior, spre suflet. În mare parte acest lucru este dominat si de faptul cã oamenii pretuiesc mai mult „ceea ce zice lumea” în loc sã pretuiascã „ceea ce simt acestia”. Si iatã cã astãzi, în calitate de primar ales pentru o zi, m-am hotãrât sã le creez un loc al lor, un loc în care nimeni nu le mai poate lua dreptul la libertate, un loc în care pot fi ei însisi fãrã a da explicatii cuiva si fãrã a deranja.
„Cum pensionarul are un club în care se întâlneste cu prietenii lui, asa meritã si Secu-istii un loc al lor„
„Tinând cont de extinderea Parcului Copou Vaslui, propun constructia unei clãdiri ce ar putea fi amplasatã în imediata apropierea a acestuia. Clãdirea va fi alcãtuitã din parter, cu o cafenea si ceainãrie printre rafturi de instrumente muzicale sau chiar cãrti. La etaj va fi o sala de muzicã cu spatiu de dans. Clãdirea va avea pereti exteriori transparenti, va fi împrejmuitã de felinare ecologice pe bazã de panouri solare si un spatiu verde plin de leagãne, hamace, scaune si mese unde tinerii se pot regãsi in taina noptii, fãrã a fi judecati de cineva. Vor fi amenajate si locuri pentru animalele lor de companie. Secu-istii vor putea aranja împreunã cu constructorul spatiul dupã bunul lor plac, în asa fel încât sã nu se piardã spiritul de secu (mobilier ambiental, betisoare parfumate, si multe obiecte de anticariat, respectiv tot ceea ce îi caracterizeazã). Asa cum familia are o casã, artistul un studio, pensionarul un club în care se întâlneste cu prietenii lui la o tablã sau un sah, asa meritã si Secu-istii un loc al lor.
Când esti primar pentru o zi,
Sã faci tu multe îti doresti,
Dar clipa dac-o exploatezi,
Sunt sigur c-ai sã reusesti!”.
(Cârlan Sânziana, clasa a XII-a, prof. Coordonator Mihaela Niticã)
