NOUTATE… Profesorul Valentin Rãscanu de la Liceul Puiesti împreunã cu Primãria au pus la punct un proiect de identificare si promovare a obiectivelor turistice. La aceastã activitate au fost implicati în special elevii liceului. Profesorul Rãscanu a vorbit cu edilul comunei despre siturile arheologice din comunã si despre alte obiective posibil turistice. Cadrul didactic a propus autoritãtilor locale ca prin Curriculum de Dezvoltare Localã (CDL), sã înceapã aceastã activitate de identificare si promovare a obiectivelor turistice. Iatã cã primul pas l-a fãcut o elevã de clasa a XI-a, de la Liceul din Puiesti, Rebeca Cercel, care a scris un text despre Biserica din lemn, din satul Cetãtuia/Strâmba, unde, în câteva cuvinte bine alese, aratã de ce acest lãcas de cult din lemn poate fi un obiectiv turistic din zonã.
„Este foarte greu sã comprim în câteva rânduri necesitatea de face ceva concret în ceea ce priveste protejarea mediului. Ca profesor de geografie, am fost preocupat întotdeauna de orizontul local , de a pune în valoare ceea ce avem lângã noi, dar nu stim sã valorificãm cum trebuie. În paralel cu activitãtile de protejare, eu urmãresc permanent frecventa si intensitatea fenomenelor extreme, iar tendinta este îngrijorãtoare! Pânã la punerea în valoare a unor obiective cu potential turistic este cale lungã, dar este singura optiune. Aceste activitãti trebuie desfãsurate împreunã cu comunitatea localã, în familie, nu doar la scoalã!”, a precizat prof. Valeriu Rãscanu. Acesta ne-a pus la dispozitie, pentru a arãta cât de eficient poate fi un text prin care se expune un obiectiv turistic foarte valoros, dar necunoscut în zona Moldovei sau mãcar în judetul Vaslui! Este vorba despre textul scris de Rebeca Cercel, elevã în clasa a XI-a!
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” din Cetãtuia/Stâmba (Puiesti)
La 27 km de Bârlad, comuna Puiesti, este situatã inima vãii Tutovei, un tinut strâns legat de râul Tutova. Cât priveste oamenii acestor locuri, nu am putea spune cã se disting cu mult fatã de ceilalti locuitori ai judetului. Aceeasi dragoste si sete pentru pãmânt, aceiasi oameni simpli cu patimile lor, dar totusi parcã au si ceva diferit.
Particularitãtile spiritului lor derivã tocmai din specificul si trecutul acestor locuri. În vremuri demult apuse, pe când întreaga Moldova gemea sub sãbiile si biciurile nãvãlitorilor de toate natiile, aici, pe Valea Tutovei, s-a dezvoltat o comunitate de rãzesi, oameni liberi care au stiut sã foloseascã din plin adapostul pe care îl ofereau codrii întunecati ce acopereau dealurile abrupte din zonã si care se îngemãnau cu alte pãduri dese pânã în tinuturile Neamtului.
De-a lungul timpului, au ridicat si întretinut la Cetãtuia o Bisericã de lemn,o bijuterie arhitectonicã, veche de aproape sase veacuri, ce poartã hramul Sf. Nicolae. Este printre cele mai vechi monumente ecleziastice din Episcopia Husilor si a fost ctitoritã de cãlugãrii Mânãstirii Neamt. Legenda spune cã unul dintre cãlugãrii de la Mãnãstirea Neamt, foarte apropiat de însusi domnitorul Stefan cel Mare, s-ar fi tras de prin aceste locuri. La un moment dat, el a hotãrât sã plece de la mãnãstire si sã întemeieze pe meleagurile natale un schit. Cum locuri mai sãlbatice si pãduri mai dese ca aici nu putea gãsi nicãieri pe atunci, cãlugãrul s-a oprit la Cetãtuia, unde a ridicat un mic schit de pustnici.
Micuta bisericã de lemn este o minune ce încã se mai pãstreazã în mare parte intactã. Amplasatã într-un cadru de vis, la marginea de vest a cãtunului, la baza dealului Cetãtuia, un important sit arheologic, înconjuratã de micul cimitir al satului. Micul lãcas este construit din bârne de stejar, încheiate dupã un vechi mestesug, „încuietoare dreaptã” si pãstreazã încã învelitoarea de sindrila! Ancadramentul usii este decorat cu motive solare, brâu în torsadã, solzi si plumbi iar ancandramentul ferestrelor sunt îmbogãtite cu motive stilizate, florale si stelate. S-au pãstrat inclusiv obloanele din lemn ale ferestrelor cu geamurile mici în patru colturi.
Este impresionant faptul cã a rezistat intemperiilor si vicisitudinilor vremii sute de ani, dar si faptul cã aici încã se oficiazã cu regularitate slujbe religioase, fiind unicul lãcas de cult pe care îl are la dispozitie comunitatea din Cetãtuia.
(Cercel Rebeca- cls. a XI-a Liceul Puiesti).
