EDITORIAL… Episcopia Hușilor a anunțat că, la finele acestei săptămâni, va fi organizat un simpozion național, prin care se va marca sfertul de veac de la reînființarea eparhiei, împlinit, de fapt, anul trecut, dar sărbătorit acum, când vifornița unei pandemii oricum nelămurite pare că s-a astâmpărat. Evenimentul va avea loc la Catedrala Episcopală, sâmbătă, 10 septembrie, și va fi foarte interesant de ascultat comunicările invitaților, între care și prof. Dr. Ioan Vicovan, Decanul Facultății de Teologie „D. Stăniloae” Iași sau prof. Dr. Theodor Codreanu, despre Episcopia Hușilor, în cei 25 de ani în vremuri libere. Sfertul acesta de veac a venit cu o avalanșă de evenimente bune și rele, de trăiri, de fapte și de oameni, care, unii în chip fericit, alții ca o usturătoare lecție, au contribuit, pe măsura harului sau a putinței, la continuitatea unui destin deloc ușor, întins pe drumul celor 377 de ani în total, din care un sfert de veac, iată, în tumultul democrației de după Revoluție.
Candela mereu aprinsă a acestei Episcopii însă, în ultimul veac, nu doar în acest sfert de la reînființarea eparhiei, a purtat numele părintelui Mina Dobzeu! Rămas din vremea Episcopului Martir Grigorie Leu, străjer curajos și vrednic al acestor ziduri sacre, părintele Mina, monahul misionar atât de iubit de cei simpli, de cei năpăstuiți, a îndurat zeci de ani toată răutatea unui regim ostil credinței ortodoxe, ca să țină trează conștiința oamenilor locului. Avea 68 de ani când a venit Revoluția din decembrie 89, un an în care, de asemenea, fusese ținut de Securitate după gratii vreme de câteva luni. S-a bucurat să vadă căzut comunismul, însă vremurile nou venite nu au fost nici ele prea simple. A trăit, de asemenea, în modesta sa chilie din curtea catedralei, actul minunat al reînființării Episcopiei Hușilor, înfăptuit grație eforturilor vrednicului de pomenire Episcop Ioachim Mareș, dar și al său și al unor intelectuali hușeni inimoși. A continuat să rămână în chilia sa, aceeași candelă aprinsă, lumină și inspirație pentru miile de credincioși, pentru preoți, dar și pentru memoria tăcută a destinului dificil al acestei eparhii. A ținut credincioșii locului aproape în vremuri tulburi, care nu merită amintite. Pe 7 iunie 2018, spre finalul acestui sfert de veac de credință liberă și Episcopie reînființară, părintele Mina Dobzeu a pornit către cer! A lăsat în urma sa însă o flacără arzând, dar și un model de jertfă, de credință și de luptă cum cu greu ar mai putea fi altul. Și poate de aceea, cartea cu documente (din perioada 1946 – 2011), inițiată de actualul Episcop al Hușilor, Preasfințitul Ignatie, și editată de Adrian Nicolae Petcu‚ pr. Nicolae Cătălin Luchian și Maria Buțcu, a fost ca un dar minunat pentru toți cei care sunt aproape de sufletul de destinul Episcopiei Hușilor. Cartea se numește „Mina Dobzeu, – duhovnicul Hușilor. Documente (1946 – 2011)” și a apărut în 2021 la editura Horeb.
Episcopia Hușilor, reîntoarcerea cu fața spre înaintași
De altfel, unul dintre meritele acestui sfert de veac sărbătorit acum este tocmai acela că, la inițiativa Episcopului Ignatie, Episcopia Hușilor s-a întors cu fața, în mod recunoscător, către înaintașii care și-au pus viața lor la temelia acestui lăcaș, a acestor locuri. Părintele Mina Dobzeu a apucat momentul în care, deși aproape orb și vizibil slăbit trupește, să primească un buchet de trandafiri și o sărutare de mână de la Episcopul Ignatie, un gest aparent simplu, dar cu o covârșitoare valoare de simbol. După moartea sa a fost editată cartea cu documente care aduc toată viața acestui preot excepțional într-o lumină și mai clară, și mai frumoasă. Apoi, tot la editura Horeb, la inițiativa actualului Episcop al Hușilor, a apărut și cartea „Episcopul Grigorie Leu în vâltoarea istoriei”, un alt semn de recunoaștere și prețuire a unui Ierarh al cărui destin demn și tragic va marca pentru totdeauna istoria acestei Episcopii. În privința Episcopului Martir Grigorie Leu, Episcopul Ignatie a reușit demersuri aparent imposibile și anume cele pentru deshumarea Ierarhului și dovedirea, după 70 de ani, a unei crime ce nu trebuie uitată.
