EMOTIONANT… Ce poti sã faci când simti nevoia sã multumesti medicului care ti-a salvat un om ce înseamnã mai mult decât viata ta? Care nu a lãsat-o sã moarã pe Mama! Sã spui simplu: Multumesc, domnilor doctori!„! Carmen Suciu, cunoscutã ca „femeia înger pe pãmânt”, cea care a fondat Asociatia Voluntarilor „Nãscutã Înger” ce ajutã zilnic oameni si copii necãjiti, aduce multumiri celor de la Ambulantã si cadrelor medicale ale Sectiilor CPU si Neurologie, precum si tuturor celor care erau de gardã în noaptea când mama sa a fost practic smulsã din ghiarele mortii! „Nu ne-a lovit glontul pentru cã ei au fost lângã ea, au pus mâinile si au oprit-o pe mama pe pãmânt! Multumesc, domnilor doctori!„, este un fragment dintr-o emotionantã scrisoare sositã la redactie cu rugãmintea sã o facem publicã. „Pentru ca oamenii sã înteleagã cã medicii fac eforturi supraomenesti, pur si simplu sunt îngeri care salveazã vieti„, scrie Carmen Suciu.
„Multumesc” este mult prea putin spus pentru cel care salveazã vieti, mai ales vietile oamenilor dragi de lângã tine! Cei care, ajunsi pe patul spitalului, sunt smulsi din ghearele mortii! Pentru Carmen Suciu, bârlãdeanca nãscutã într-o familie guvernatã de iubire si multã dãruire, pãrintii ei, ambii crescuti în casa de copii, sunt tot ce are mai de pret în viatã. Este sufletul Asociatiei „Nãscutã Înger”, care ajutã sute de copii, sãraci si bãtrâni, plus pe cei bolnavi, pentru cã pãrintii au învãtat-o pe ea si pe surorile ei sã nu treacã niciodatã prin viatã fãrã a întinde o mânã de ajutor celor nãpãstuiti. Dar probabil nici ea nu îsi imagina pe atunci cum avea sã o rãsplãteascã viata pentru bunãtatea ei. Zilele trecute, mama sa a fost la un pas de moarte, având nevoie de ajutor medical de urgentã. Carmen si-a pus speranta în doctori si în Dumnezeu, iar bunãtatea pe care ea a oferit-o atâtor necãjiti si bolnavi, a dat roade! Medicii de la Ambulantã, de la CPU si de la sectia Neurologie, precum si toate cadrele medicale de gardã, au reusit: au salvat-o pe mama ei! Cu lacrimi pe obraz, ne-a trimis un mesaj pentru cei care au fãcut imposibilul posibil, pe care ne-a rugat sã îl publicãm.
„Vã multumesc tuturor pentru tot, pentru cã, încã o datã, mi-ati salvat mama!
Multumesc celor care m-au auzit si când am tãcut, multumesc pentru gândurile voastre, multumesc cã mi-ati fost alãturi în aceste momente dificile. O perioadã care mi s-a pãrut o vesnicie, am fost prinsã între un timp real si unul cotidian. Prima lectie învãtatã a fost cea a rãbdãrii!
Am învãtat cã timpul este prea scurt din cauza fugii noastre permanente cãtre <<niciunde>> si nu ne mai permitem sã vedem lucrurile mãrunte, cele care de fapt alcãtuiesc viatã, speranta, însãsi existenta.
Am învãtat cã iubirea nu are chip, nume, dimensiune, pentru cã este însusi Dumnezeu!
Am învãtat cã împreunã formãm un întreg, cã misiunea mea este si a voastrã, cã iubirea de om si divin ne ajutã sã schimbãm ura-n iubire, întunericul în luminã!
Am învãtat cã durerea sufletului este mai puternicã decât cea a trupului, lipsindu-mi enorm bratele mamei.
Am învãtat cã sãnãtatea este cea mai importantã, cã trebuie sã te bucuri de fiecare creatie a Lui Dumnezeu, cã doar clipa prezentã existã si cã trebuie trãitã cu fiecare bãtaie a inimii tale.
Am învãtat cã fiecare om are misiunea sa, cã lectia oferitã de cadrele medicale de la CPU Bârlad, sectia neurologie, cât si cele auxiliare simt cã orice viatã, orice om conteazã.
Am simtit alinarea Lui în fiecare loc al durerii, am simtit forta cu care mã îmbracã zi de zi, învingând chiar si stiinta. Cã El este în harul fiecãrui medic.
Am învãtat cã rugãciunea comunã face minuni, cã dãruirea acestor oameni îti dau sperantã, cã nu conteazã vârsta, culoarea, conteazã doar viata pentru care ei luptã secundã de secundã!
Am învãtat cã rãbdarea este o virtute care te face auzit si atunci când taci, cã orice îti este dat sã trãiesti, vine atunci când esti pregãtit, cã acceptatea este cea care te face sã continui de unde ai rãmas.
Vã multumesc tuturor pentru tot, pentru cã, încã o datã, mi-ati salvat mama! Carmen SUCIU”.
