Luna Septembrie este prima lunã din toamna calendaristicã si ultima lunã din vara astronomicã. Luna Septembrie este foarte bunã pentru observatii astronomice chiar si pentru tabere de astronomie (în prima jumãtate a lunii).
Noptile sunt din ce în mai lungi, ceea ce determinã mai multe ore de observatii pe parcursul unei nopti. Un alt avantaj al observatiilor astronomice în luna Septembrie este si posibilitatea observãrii cerului de iarnã în a doua parte a noptii. Este un aspect important pentru astronomii amatori, având în vedere ca pe parcursul iernii când este foarte frig si conditiile meteo nu permit deplasãri în afara oraselor pentru observatii astronomice. Mai trebuie sã precizãm cã pe 22 septembrie este ziua echinoctiului de toamnã, când Soarele trece din emisfera nordicã în cea sudicã, iar ziua este egalã cu noaptea pe tot globul. Ziua echinoctiului de toamnã marcheazã si momentul trecerii de la vara astronomicã la toamna astronomicã. Dupã echinoctiul de toamnã zilele devin mai scurte si noptile mai lungi pânã la solstitiul de iarnã de pe 22 decembrie.
Aspectul cerului în luna Septembrie
Aspectul cerului în luna Septembrie este dat de constelatiile cerului de varã ce sunt vizibile seara dupã lãsarea întunericului în directia vesticã a boltii ceresti si în acelasi timp spre sud si est se observã constelatiile cerului de toamnã, cum ar fi: Pegas, Andromeda, Cassiopeia, Pesti. Spre dimineatã se observã foarte bine cerul de iarnã cu constelatiile: Orion, Câinele Mic, Câinele Mare, Gemeni, etc. La începutul lunii Septembrie, Soarele rãsare la 6:30 si apune la 19:48, iar la finalul lunii Septembrie, Soarele va rãsare la 7:07 si va apune la 18:51.
(Material realizat în colaborare cu muzeograful Ciprian Dumitru Vântdevarã – presedintele Astroclubului „Perseu” din Bârlad)
