Impactul reducerii ofertei de petrol asupra creşterii economice mondiale este relativ mic, iar o diminuare cu 1% a ofertei de ţiţei ar încetini creşterea economiei mondiale cu numai 0,25%, consideră autorii capitolului referitor la relaţiile dintre penuria de ţiţei, creştere şi dezechilibre globale, elaborat de experţii FMI în cadrul Raportului asupra economiei mondiale, dat publicităţii joi, la Washington.
‘Creşterea preţurilor la petrol sugerează că piaţa mondială de ţiţei se confruntă cu o penurie din ce în ce mai mare’, generată de creşterea cererii de petrol în ţările emergente şi accentuarea tendinţei de scădere a producţiei.
Ţiţeiul este marfa cel mai intens comercializată, exporturile mondiale ridicându-se la 1,8 trilioane USD pe an, în perioada 2007 – 2009, ceea ce a însemnat aproximativ 10% din valoarea totală a exporturilor din respectivul interval, ceea ce face ca modificarea pieţii petrolului ‘să aibă efecte directe şi indirecte asupra economiei mondiale, inclusiv în ceea ce priveşte creşterea, inflaţia, balanţele de plăţi externe şi rata sărăciei’, se arată în documentul dat publicităţii de FMI.
De asemenea, petrolul are o pondere de 33% în totalul surselor primare de energie, urmat de cărbune, cu 28% şi gaze naturale, cu 23%.
În prezent, China este cel mai mare consumator mondial de energie, deţinând o pondere de 11% în consumul mondial de petrol (faţă de 6% în anul 200), iar ‘viitorul evoluţiei consumului de energie va depinde în mare măsură de continuarea creşterii rapide a PIB-ului Chinei’, consideră experţii FMI, care mai precizează că ţările cu venituri mari pot susţine creşterea PIB fără să mărească şi consumul de energie, sau crescându-l foarte puţin, dar în economiile cu venituri mici şi medii, creşterea cu 1% a PIB-ului pe cap de locuitor implică şi creşterea cu 1% a consumului de energie pe cap de locuitor. Consumul de energie al Chinei a urmat acest model, iar PIB-ul Chinei este prevăzut să se dubleze până în 2017 şi să se tripleze în 2025, faţă de nivelul din 2008. ‘Rămâne însă de văzut în ce măsură China va putea să susţină un ritm de creştere atât de rapid’, se întreabă autorii raportului.
O creştere de 10% a preţului la petrol duce la o scădere cu numai 0,2% a cererii mondiale, ceea ce înseamnă că o creştere permanentă cu 10% a preţului la ţiţei ar reduce cererea cu 0,7% în 20 de ani.
Pe de altă parte, o creştere de 1% a veniturilor rezultă într-o creştere cu 0,68% a cererii de ţiţei.
50% din consumul mondial de petrol provine din domeniul transporturilor, urmând industria petrochimică şi alte utilizări, în afara sectorului energetic.
În următorii cinci ani, nu sunt previzibile decât creşteri modeste ale capacităţii de producţie prin apariţia unor noi facilităţi. În perioada 2011 – 2015, oferta de petrol nu poate creşte cu mai mult de 6% – 8%.
La o scădere anuală cu 1% a nivelului de producţie, pe o perioadă de 20 de ani, creşterile cumulative de preţuri la petrol vor urca la 200%.
Concluzia studiului este că ‘piaţa petrolului şi a altor produse energetice a intrat într-o perioadă de penurie accentuată’, dar impactul reducerii ofertei de petrol asupra creşterii economice mondiale este relativ mic, iar o diminuare cu 1% a ofertei de ţiţei ar încetini creşterea economiei mondiale cu numai 0,25%. Politicile ar trebui să aibă în vedere facilitarea adaptării economiei la schimbări bruşte a penuriei de ţiţei şi diminuarea riscului produs de penuria de ţiţei, inclusiv prin dezvoltarea unor surse alternative sustenabile de energie.
AGERPRES.ro
