Au primit o multime de daruri, dar tatãl lor le-a vândut pe bãuturã
REVOLTÃTOR Dupã ce o multime de donatori, impresionati de povestea amarã a unei mame din Husi si a celor doi copii ai ei, nevoiti sã trãiascã într-o casã fãrã acoperis, le-au amenajat în mai putin de douã luni, o locuintã decentã, cei trei au ajuns sã doarmã din nou sub…. cerul liber! Bucuros de atâta ajutor de la strãini, tatãl copiilor a pus stãpânire pe noua casã si, nu doar cã i-a bãtut si i-a gonit din locuintã pe copii si pe mama lor, dar s-a apucat sã vândã tot ce a gãsit în jur: de la lemnele de foc, pânã la butelia de aragaz sau paletii cu boltari. Ieri, femeia a mers sã depunã o plângere la Politia Husi împotriva concubinului, cu speranta cã oamenii legii îl vor evacua pe individ.
FÃRÃ NOROC Degeaba le-au fãcut oamenii cu suflet o cãsutã în care sã fie feriti de ploi si frig, dacã nu sunt lãsati sã se bucure de acest lucru! Povestea femeii din Husi, mamã a doi copii, George (8 ani) si Adina (5 ani), despre care vasluienii au aflat în urmã cu câteva luni cã dormea într-o „casã… fãrã acoperis„, continuã cu vesti rele… Dupã ce au primit dovada unei solidaritãti cu totul neasteptate din partea oamenilor sensibili din judet si nu numai, cei trei tot n-au scãpat de viata de chin. Degeaba s-au mobilizat persoanele caritabile, fãcându-le o casã în mai putin de 2 luni, donându-le mobilier, haine, jucãrii, obiecte necesare în bucãtãrie, alimente, dar si alte materiale de constructie, dacã tatãl copiilor s-a pus stãpân pe toate acestea, iar, odatã instalat în noua locuintã, a început nu doar sã îi alunge noapte de noapte pe cei trei, dar sã si vândã tot ce îi pica în mânã: de la lemnele de foc, pânã la butelia de aragaz sau televizorul primit de copii în dar.
L-a reclamat la Politia Husi!
NEMERNIC Ieri, la Politia Husi, Victoria a cerut ajutorul oamenilor legii. Aceasta l-a reclamat pe concubin, cu speranta cã individul va putea fi evacuat din casã. „Am tãcut pânã acum, tot de rusine fatã de oamenii acestia care ne-au ajutat. N-am mai spus cã oamenii ne-au fãcut casã si eu cu copii dormim tot pe-afarã. Dar nu se mai poate! Pentru copii, eu trebuie sã fac tot posibilul. Asa mã sfãtuiesc toti. Ne-a trimis un domn procuror de la Bucuresti o masinã cu lemne, pe care el a vãndut-o toatã, toatã. Nu avem nimic de pus pe foc. Ne-a dat o doamnã un resou cu butelie, le-a vândut cu 80 de lei. A luat bãnutii si s-a dus la bãut, la jucat jocuri de noroc. N-a adus o pâine la copii. De sãrbãtori, le-am luat la copii, douã pâini si pufuleti, dar si jumãtate de kilogram de cârnati. Apoi a vândut si boltarii si tot ce-a mai gãsit. Asearã tot fugari am fost, cã eu mereu îmi iau copiii cu mine. Dar ne-a spus cineva cã a scos si televizorul la vânzare, l-au vãzut oamenii pe drum. Cel mai mult m-a durut cã cei mici s-au dus si ei cu uratul si au fãcut 130 de lei. Iar el a venit si le-a luat pânã la ultimul bãnut. Si a plecat. Nu pot sã zic ceva, pentru cã ne bate pe toti. Atunci m-am decis sã anunt Politia, poate face ceva si pentru noi”, plânge femeia, frãmântând în mâini o reclamatie pe care politistii i-au cerut sã o depunã la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Husi.
UMILINTÃ
„Dar pe handicapatul ãsta de ce îl dai la scoalã, cã se cheltuie o grãmadã de bani cu el”!
Bãietelului de 8 ani, George, îi place sã scrie si sã citeascã. Învãtãtoarea sa spune cã are vointã si, în ciuda trupului sãu firav si a conditiilor grele de acasã, rezultatele aratã cã ar putea avea un viitor. Cu toate acestea, tatãl lui, de câte ori îl vede citind sau scriind, îl jigneste si-l ceartã. „Sã nu îl vadã cã învatã! Nu suportã el. Dacã îl vede, îl face handicapat. Si îmi zice cã de ce îl dau la scoalã, cã si asa e handicapat si se cheltuie banii degeaba. Si mã bate si pe mine dacã mã vede cã îi cumpãr caiete. Cã eu pe ascuns si tot îi cumpãr pentru scoalã. Desi sunt copiii lui, nu îi iubeste deloc. Nu vrea. Mã doar sufletul cã îl trimite pe George sã îi cumpere tigãri si bãuturã, prin frig, noaptea… Si n-am nicio putere, sã fac ceva, sã scãpãm de chin. Mi-e fricã, n-am pe nimeni… Si, când rãmânem noi, eu cu copiii, ne gândim cum sã facem sã scãpãm. Dar ei sunt mici… Si nu stiu ei, mititeii, sã mã învete pe mine pe ce cale sã o apuc”, îsi plânge în hohote neputinta, mama celor doi copii nefericiti.
