GENIAL Cât de mândri trebuie sã fie husenii, stiind cã, pe lângã atâtea personalitãti de exceptie, care au marcat în mod decisiv evolutia României, în aproape toate domeniile de activitate, celebrul industrias, Nicolae Malaxa, este si el un fiu al Husului! Genial în tot ceeea ce tine de automotoare, creator al primei locomotive Diesel, de conceptie româneascã, si un tip incredibil de abil în lumea foarte grea a afacerilor, Nicolae Malaxa avea sã fie considerat “cel mai prosper om de afaceri român din toate timpurile”. Chiar si pentru strãinii care se uitau uluiti spre România, vãzând cum, în plinã crizã mondialã, uzina “Malaxa” livra locomotiva cu numãrul 100, inginerul husean pãrea un adevãrat magician al motoarelor, dar si al banilor !
Nicolae Malaxa s-a nãscut pe 10 decembrie 1884 în orasul Husi. Tatã sãu se numea Costache Malaxa, iar mama sa, Elena Ruxandra, ea fiind fiicã a spãtarului Bãdãrãu. Nicolae Malaxa a urmat scoala primarã si liceul la Iasi. A fãcut studii superioare de inginerie la Universitatea Politehnicã din Karlsruhe. Talentul sãu, imaginatia si abilitatea în afaceri l-au ajutat sã se remarce, oriunde a mers, fie sã învete, fie sã punã bazele unei afaceri. Pe un teren situat la periferia Bucurestiului, Nicolae Malaxa a înfiintat, pe 3 august 1921, un atelier de fabricare de material rulant. În acel atelier se reparau locomotive si vagoane de cale feratã, Malaxa extinzându-si afacerile în mod continuu. În anul 1923, construieste din temelii între anii 1923-1927 o uzinã lângã Halta Titan. Patru ani mai târziu, industriasul român beneficiazã de prevederile unei legi (publicatã în Monitorul Oficial nr. 57/13.03.1927) prin care se încuraja dezvoltarea industriei nationale. Astfel, el încheie în acelasi an un contract cu societatea Cãile Ferate Române, pentru fabricarea unor locomotive de conceptie proprie româneascã, asumându-si riscuri suficient de mari. Primind un avans de la Cãile Ferate Române pentru contractul încheiat si cu ajutorul unor credite de la diverse bãnci, Malaxa a utilat uzina construitã în perioada 1923-1927 cu 82 de masini-unelte cumpãrate din Germania, aceasta devenind cea mai performantã fabricã de material rulant din Europa de la acea vreme. În anul 1928, dupã mai putin de un an, fabrica a devenit operationalã, pe portile ei iesind prima locomotivã cu abur care purta numele constructorului român. Din anul 1931, fabrica de locomotive „Malaxa“ a început fabricarea de automotoare echipate cu motoare Diesel tip Ganz si transmisii Mylius cu patru si cinci trepte. În paralel cu productia si reparatia locomotivelor s-a trecut si la fabricarea unui sistem de frânã (sub licentã Knorr) si a distribuitorului de aer. Împreunã cu inginerul Henry Holban, Malaxa a pus la punct o strategie integratoare în spatiul national unificat pentru domeniul constructiilor si exploatãrii automotoarelor. Între anii 1932-1934, savantul George Constantinescu a folosit principiul sonicitãtii la inventia sa „Convertorul sonic de cuplu”, aplicat cu succes la locomotivele si automotoarele produse la uzinele „Malaxa” din Bucuresti. În anul 1933, în plinã crizã economicã mondialã, uzina „Malaxa” livra locomotiva cu numãrul 100. Anii care au urmat pânã la începerea celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial au fost ani de mare succes pentru uzina „Malaxa”, care a devenit una dintre cele mai productive din tarã, fiind apreciatã si cunoscutã în lumea întreagã. Productia cea mai ridicatã a uzinei s-a realizat în anul 1935, când s-au fabricat 93 de locomotive “Malaxa”. În anul 1936 s-a realizat prototipul primei locomotive Diesel de conceptie româneascã, care a intrat în fabricatie de serie, livrându-se cãtre CFR în anul 1938 primul lot de 28 locomotive. În 1945, a construit primul prototip al automobilului marca “Malaxa”, care poate cã ar fi avut, si el, o evolutie strãlucitare, dacã nu intervenea regimul comunist si nu se prevedea deja confiscarea uzinelor. Din motive încã neaflate, regimul comunist l-a tolerat pe Malaxa, chiar si dupã nationalizare. “Tovarãsul Malaxa” a devenit salariatul propriei sale uzine, unde a si functionat ca inginer pânã în anul 1948, când, fãcând parte dintr-o delegatie comercialã trimisã la Viena, nu s-a mai întors în tarã.
Nicolae Malaxa, inginerul care a arãtat cã românii pot mai mult decât munca pãmântului!
De la Viena, Nicolae Malaxa a luat drumul spre Statele Unite, unde a cerut cetãtenie. Americanii însã l-au privit cu ochi rãi, considerându-l un colaborationist, care livrase material de rãzboi Germaniei si îi finantase pe legionari (ca si pe comunisti, de altfel). Acuzatiile erau tendentioase, spun istoricii. Nicolae Malaxa si-a dus traiul folosind banii pregãtiti din timp în bãnci, pânã în anul 1965, când moare la New Jersey (SUA). Meritã pretuitã caracterizarea pe care i-a fãcut-o un colaborator al sãu si care, în atât de putine cuvânte, indistruiasul Nicolae Malaxa îsi gãseste menirea: “A fost omul si inginerul care a avut cutezanta, priceperea si simtirea patrioticã sã demonstreze lumii vocatia industrialã a românilor pe care strãinii îi considerau a fi numai plugari si pãstori”.
