Ieri, „turnãtor”, azi, candidat la sefia CJ Vaslui
ECOLOGISTUL A „ciripit” la Securitate, s-a „pierdut” în hãtisul partidelor politice, iar acum îsi încearcã norocul la sefia Consiliului Judetean Vaslui. Marian Ciurea nu se lasã. Declarat colaborator al politiei politice comuniste de CNSAS, Ciurea si-a descoperit latura ecologistã si are gânduri mari. Spune cã postura de „turnãtor” nu îi poate dãuna imaginii, întrucât el s-a ocupat cu „dezinformarea, nu cu informarea”.
Legea permite fostilor colaboratori sã candideze la o functie publicã. Existã însã o conditie: alegãtorii sã fie informati corect cu privire la trecutul tumultuos al candidatului. Cunoscut pentru nehotãrârea sa politicã, dar si pentru ilegalitãtile fiului sãu, acuzat si condamnat pentru proxenetism, Marian Ciurea nu se lasã. E în campanie electoralã. El luptã pentru sefia Consiliului Judetean si spune cã nu merita sã fie catalogat colaborator al politiei politice comuniste. Chiar si asa, mizeazã pe faptul cã populatia îl va vedea cu alti ochi când va afla adevãrul-adevãrat.
„Mi-am bãtut joc de ei si regret, pentru cã ei chiar urmãreau interesele statului!”
Reporter: Ce legãturi ati avut cu Securitatea?
Marian Ciurea: Cu Securitatea nu am avut legãturã. Am nimerit, dintr-o întâmplare, în 1974, sã fac armata la Securitate, la Tecuci UM 0771, dupã ce am luat la facultate, termen redus, nouã luni. Nu prea am fãcut armatã, pentru cã am suferit o interventie chirurgicalã la picior, ca sportiv de performantã. Am stat sase luni în spital, am tras putin armata în piept si am revenit la unitate, în calitate de fruntas. Eu am reusit sã fiu apt necombatant pe timp de pace si rãzboi, am terminat armata. Dupã facultate am devenit sublocotenent. Am fost repartizat profesor de sport la Vaslui, dar am fost repede reperat de Ministerul de Interne. Mi s-a propus sã trec activ, nu am dorit acest lucru, eram profesor, îmi plãcea meseria mea. Am participat la câteva convocãri, asa le spuneau ei, ca sã vãd de cine sã feresc. Asa era atunci, trebuia sã fii atent dacã spuneai un banc, dacã ascultai Europa Liberã, considerate ilegale. Mã avansau în grad, mã duceam si eu din când în când. Mi s-au cerut informatii, am fãcut niste <<dezinformatii>> foarte interesante. Si acum le cautã pe persoanele respective. Dupã patru-cinci ani au vãzut cã sunt pe o pistã gresitã. M-au mutat de la Securitate, în acelasi minister, la Militie. Prin anul 1980 si ceva, am fost convocat timp de o lunã de zile la Scoala de Militie din Bucuresti. M-am îmbrãcat politist, mi-am chemat toti prietenii. La vremea aceea mã ocupam de un pic de contrabandã cu tigãri, valutã si alte chestii. Acum sunt droguri, arme si politica. Atunci mi-am bãtut joc de ei, dar acum îmi pare rãu de asta, sincer, pentru cã ei îsi fãceau datoria. M-au ridicat în grad, apoi m-au lãsat în pace. Am profitat de toatã treaba asta sã îmi desfãsor activitãtile comerciale. Aveam echipã de fotbal de copii si juniori pe care o sponsorizam, dupã Revolutie am fost primul patron de club de fotbal din România; pe bani fãcuti înainte, când erau timpuri bune. Dar regret cã nu am respectat interesele statului, lucru care nu se mai întâmplã acum.
Reporter: Si totusi scrie negru pe alb cã ati fãcut politie politicã în acei ani…
Marian Ciurea: Nu stiu cine m-a catalogat astfel. As vrea sã îi dau în judecatã, sã le cer socotealã pentru asta. Dupã 22 de ani, CNSAS este o institutie inutilã, niste bani plãtiti degeaba, nu a luat securistii care au fãcut rãu, pentru cã erau si persoane care au apãrat interesele statului. Acum ei zburdã, s-au îmbogãtit, sunt oameni de afaceri. Abia acum se face politie politicã. Pe timpul lui Ceausescu nu se fãcea, acum se face. Pe acestia sã-i caute CNSAS-ul. Timp de 20 de ani, CNSAS nu a fãcut nimic. În loc sã se ocupe de adevãratii securisti, care sunt si acum pe functii, se ocupã de mine, care nu am luat niciun leu, nu am avut nicio contributie în a face rãu cuiva. Nu existã nicio dovadã, nicio hârtie care sã demonstreze cã a suferit cineva de pe urma mea. Dacã mã întrebau de o persoanã dacã e înaltã eu spuneam cã e scundã, le spuneam cã e blondã dacã era brunetã si tot asa. Nu puteam sã nu mã duc. Eram rezervist la Ministerul de Interne. Nu eram plãtit, nu aveam obligatii. Eram un bãiat fâsnet, nici prea cuminte, mi-am permis sã îmi bat joc de ei, simtind cã si ei îsi bãteau joc de lume.
Reporter: Candidati la sefia CJ. Poate fi considerat acest aspect un handicap?
Marian Ciurea: Nu, poate fi un avantaj. Dacã eram prost, eram securist. Nu am fost securist, nu sunt prost. Eu vreau sã le dau o lectie celor care sunt infiltrati în partidele politice. Avem pe marele sef Vasilache si care mã chema la inspectorat si de care mi-am bãtut joc. Mare aliat al sefului sefilor, domnul Buzatu. Domnul Buzatu ar trebui sã stie cine e domnul Vasilache, de ce l-a tinut lângã el, ce a fãcut bine si rãu poporului. Eu mi-am bãtut joc de ei, am râs de ei, acum îmi pare rãu. Dacã as putea, acum m-as înrola în Securitate sã fac un pic de dreptate, dar e prea târziu. Deci nu e handicap, e avantaj, pentru cã nu sunt prost, nu stau acasã sã mã uit la televizor, o spun deschis cã nu mã simt vinovat cu nimic. În politicã, mi s-a fãcut mult rãu. Acum se ascultã telefoanele, se bate joc de intimitatea oamenilor.
Reporter: Vasluienii stiu cã îti fost declarat colaborator al Securitãtii?
Marian Ciurea: Sunt ofiter în rezervã si sunt demn! Securitatea nu a fost un bau-bau, nu era ceva de speriat, era o institutie necesarã, nu asa cum se întâmplã în prezent. Erau institutii care apãrau cu adevãrat interesele statului. Ceausescu nu a fost prost. El si-a fãcut datoria fatã de popor, iar institutiile aveau grijã sã facã acest lucru. De ce sã ne ascundem dupã deget?! Acum sunt oameni periculosi infiltrati în institutiile de stat. Atunci era în joc apãrarea interesului de stat, de care eu mi-am bãtut joc si îmi pare foarte rãu!
