Interviu cu pãrintele Buimac, revenit în mijlocul enoriasilor: „De n-ar fi fãcut Dumnezeu minunea aceasta, fãrã îndoialã n-as fi fost astãzi aici”

INTERVIU… Pãrintele Adrian Buimac de la Moara Grecilor a revenit în mijlocul credinciosilor. În fiecare duminicã este prezent la slujbã, îmbracã vestmintele preotesti si participã la Sfânta Liturghie. Pentru cã, momentan, nu are voie sã depunã foarte mult efort, un coleg îl ajutã în permanentã. „Într-adevãr, în ciuda recomandãrilor fãcute de medici, am mai încãlcat protocolul… E o bisericã pe care o iubesc foarte mult si îmi era dor de credinciosii nostri, de care mã simt atât de apropiat…”, a spus preotul Adrian Buimac în cadrul unui interviu acordat ziarului Vremea Nouã. Pãrintele a povestit, de asemenea, ce învãtãminte a tras din încercarea grea prin care a trecut si ce va schimba de acum înainte. „Am învãtat sã îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât o fãceam pânã acum. Am învãtat sã-i multumesc lui Dumnezeu mai mult decât o fãceam pânã acum”, a spus preotul Buimac. Mai multe destãinuiri ale pãrintelui, cititi în rândurile urmãtoare.

Reporter: Pãrinte, am vãzut cã ati revenit printre credinciosi, cã nu ati putut sã stati foarte mult departe de ei… În fiecare duminicã sunteti prezent la slujbã.

Pr. Adrian Buimac: Într-adevãr, în ciuda recomandãrilor fãcute de medici, am mai încãlcat protocolul… E o bisericã pe care o iubesc foarte mult si îmi era dor de credinciosii nostri, de care mã simt atât de apropiat… Trebuia sã vin, mãcar asa putin, sã mã bucur împreunã cu ei de ziua Învierii Domnului, asa cum este duminica…

Reporter: Oamenii vã iubesc foarte mult, am auzit suspine în bisericã, am vãzut credinciosi care efectiv plângeau. Cum i-ati simtit?

Pr. Adrian Buimac: Probabil acest lucru se întâmplã prin prisma faptului cã este o iubire reciprocã. Din momentul în care am cãlcat aici, la bisericã, i-am pretuit foarte mult, mi-am pus sufletul si viata pe tavã, niciodatã nu am încercat sã-i pãcãlesc în vreun fel si am fost cât de deschis am putut fatã de ei, iar lucrul acesta cred cã a rodit… Dragostea pe care am dat-o pânã acum s-a întors cu vârf si îndesat într-un moment critic precum acesta…

Dragostea rodeste frumos…

Reporter: Este o minune cã v-ati întors în bisericã, cã ati reusit sã vã reveniti dupã trei stopuri cardio-respiratorii.

Pr. Adrian Buimac: Povestea aceasta o pun pe seama minunii pe care Dumnezeu a fãcut-o cu mine. De n-ar fi fãcut Dumnezeu minunea aceasta, fãrã îndoialã n-as fi fost astãzi aici. Si nu as fi fost atât de repede prezent în mijlocul credinciosilor, deci îi sunt recunoscãtor lui Dumnezeu pentru minunea sau, mai bine zis, pentru încã o minune pe care a fãcut-o în viata mea, pentru cã sunt multe minuni despre care as putea vorbi, dar aceasta este ultima dintre ele. A venit asa, ca o cununã a tuturor celorlalte.

Reporter: Ce ati învãtat din aceastã grea încercare?

Pr. Adrian Buimac: Da, dar ne trebuie vreo câteva ceasuri ca sã vorbim despre ceea ce am învãtat din povestea aceasta. Mã voi opri, însã, la douã-trei lucruri. Am învãtat sã îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât o fãceam pânã acum. Am învãtat sã-i multumesc lui Dumnezeu mai mult decât o fãceam pânã acum. Am înteles cât de mult ne-a oferit Dumnezeu pânã acum si cât de putin am reusit sã îi oferim noi din ceea ce am fãcut pânã acum în viata noastrã. Cred cã si de asta Dumnzeu ne-a dat zile: sã putem ca de acum înainte sã facem mai mult si sã trãim viata la o altã intensitate decât am fãcut-o pânã în prezent. Totodatã, am învãtat sã fiu mult mai dedicat si mai apropiat familiei mele, pentru cã de multe ori m-am împãrtit între foarte multe lucruri pe care am încercat sã le fac, iar familia a fost cea care a rãmas în permanentã la urmã, desi ei cred cã îi eram dator cu mult mai mult decât reusisem eu sã fac. De acum înainte, voi încerca sã fiu mai apropiat de familia mea. În al treilea rând, cred cã am învãtat sã fac mai multã ordine în viatã. Ne ia de multe ori valul, ne lãsãm cuprinsi de vitregiile lumii si uitãm de noi, uitãm de sãnãtatea noastrã pe care o neglijãm de foarte multe ori. Este foarte important sã pretuim viata mai mult si sã facem ordine în ea mai des, adicã sã lãsãm lucrurile neimportante deoparte si sã dãm adevãratã importantã la ceea ce conteazã pentru sufletul nostru si, dupã aceea si pentru trup, pentru cã trebuie sã avem fãrã doar si poate grijã de el.