ÎNVINSÃ Durere si multe semne de întrebare a lãsat în urmã Ana Maria Panã, adolescenta de 16 ani din satul Zizinca, Deleni, care a ales sã îsi punã capãt zilelor duminicã dupã-amiazã, aruncându-se în fata trenului. Familia tinerei, colegii si prietenii sunt socati si profund îndurerati.
Era un copil bun, cuminte, harnic si respectuos, apropiatii sustinând cã tânãra, desi necãjitã din multe puncte de vedere, nu a dat de înteles niciodatã cã ar avea de gând sã-si încheie socotelile cu viata. Membrii familiei, vecinii si prietenii sunt socati de alegerea fetei, o plâng, sperând totusi cã a ajuns într-o lume mai bunã. Potrivit declaratiilor vecinilor, fata fusese dezamãgitã si afectatã de divortul pãrintilor dar si de faptul cã nu prea îsi vedea mama, plecatã sã munceascã în Cipru. Avea grijã de fratele ei mai mic, elev în clasa a V-a, pe care practic îl crescuse, se ocupa de treburile casnice si urma cursurile Grupului Scolar Industrial „Stefan Procopiu” Vaslui. Potrivit Mãdãlinei, prietena ei de suflet, Ana se simtea extrem de singurã si tristã în ultima perioadã, însã refuza sã îi dezvãluie cauzele supãrãrii. Cu toate acestea, Mãdãlina crede cã Ana ar fi fost deranjatã si de „gura satului”, unii localnici din Deleni „vorbind prostii despre ea”. Pe umerii adolescentei, obligatã sã se maturizeze mult prea repede, toate aceste responsabilitãti si schimbãri au cântãrit enorm, si fãrã un suport concret din partea unor persoane avizate, a cedat.
” Era un copil sensibil”
„Am doar cuvinte de laudã la adresa ei. Adolescentii mai au derapaje dar nu pot sã zic nimic rãu despre ea. A fost lãsatã repetentã un an de o profesoarã în mod nejustificat însã era un copil respectuos, cuminte si avea mare grijã de fratele ei mai mic. Vineri am întâlnit-o întâmplãtor si pãrea abãtutã. Era un copil sensibil care nu a avut parte de sustinerea necesarã si în final problemele au covârsit-o”, a declarat Anca Elena Dobos, profesoara din gimnaziu a Anei.
„Mama nu poate sã ajungã la înmormântare.”
Profund îndurerat, fratele Anei, Robert, abia îsi poate stãpâni lacrimile. Era, potrivit declaratiei lui, foarte apropiat de Ana, si sustine cã sora lui nu a dat niciun moment semne cã ar fi ceva în neregulã, tocmai de aceea nu întelege de ce a recurs la acest gest necugetat. „Stãtea la o mãtusã, la Vaslui, pentru cã este în clasa a X-a la Procopiu. Se întelegeau foarte bine. Obisnuia sã vinã vinerea seara acasã si sã plece luni dimineata, sau duminica seara. Era deschisã, vorbea si cu tata si cu mine, cu mama mai putin, fiind plecatã de 6 ani în Cipru. Duminicã la ora 11 a plecat la o finã sã îi ducã leustean si tata i-a atras atentia sã vinã devreme ca sã-si facã bagajul. N-am mai stiut nimic de ea pânã în momentul în care m-a contactat un vecin sã mã întrebe dacã ea este fata care s-a aruncat în fata trenului. L-am sunat pe tata, plângea, si mi-am dat seama cã ceva rãu s-a întâmplat. Am vorbit cu mama la telefon si a spus cã nu poate sã ajungã la înmormântare”, a declarat Robert, fratelei Anei.
„Oamenii din Deleni vorbeau urât despre ea”
„Eram prietene bune, ne întâlneam, vorbeam si pe messenger, ascultam muzicã. În urmã cu douã sãptâmâni mi-a spus cã se simte singurã, cã nu are cu cine sã vorbeascã. Mai era supãratã cã vorbeau urât oamenii din Deleni despre ea. A avut un prieten de acolo. S-au întâlnit un an dar oamenii din sat îi spuneau prostii despre ea ca sã o pãrãseascã. S-au despãrtit dar stiu cã ea a început o altã relatie si se întelegea bine cu prietenul ei actual. Niciodatã nu a pomenit despre sinucidere. Sunt socatã, nu mã asteptam sã facã asta”, ne-a povestit Mãdãlina, cea mai bunã prietenã a Anei.
„Era un copil respectuos.”
„Mã-sa e plecatã în strãinãtate de multi ani si a divortat de taicã-su acum un an, probabil din cauza diferentei mare de vârstã dintre ei. Bunica lor a avut grijã de ei, de Ana si de fratii ei, Ionut si Robert, pânã anul trecut când a murit. Tatãl lucreazã la Vaslui, pleacã dimineata si vine seara. Ea fãcea treburile casnice si mergea si la scoalã. A fãcut mult timp naveta, pânã acum vreo lunã si îi era tare greu. Mai era supãratã si din cauza maicã-sii. O suna si nu îi rãspundea. Pãcat de ea, era o fatã tare respectuoasã, vorbea frumos, parcã o vãd cum cobora de la scoalã si-mi zicea <<Sãru’ mâna nasã!>>”, ne-a spus Maria, o vecinã.
„Pentru Ionut, frãtiorul ei, a fost ca o mamã”
„Eram pentru ea a ca a doua familie. Petrecea destul de mult timp la noi dar în ultima lunã a venit mai rar pentru cã s-a mutat la Vaslui. Pentru Ionut, frãtiorul mai mic, a fost ca o mamã. L-a dus de mânã în prima zi la scoalã si l-a îngrijit de când a plecat mama lor în strãinãtate. Duminicã a venit la mine, a stat de vorbã cu fata mea, erau ca douã surori, si a plecat în jur de ora 13. Nu pãrea sã aibã probleme, dar numai Dumnezeu stie ce era în sufletul ei”, ne-a spus doamna Gabi.
