SENTIMENTE Probabil nu multi ar fi husenii care ar sti azi de ce orasul lor are toate motivele sã se simtã mândru cã celebrul actor Constantin Codrescu, supranumit “vocea de aur a teatrului radiofonic”, a reusit sã devinã un reper de talent al teatrului si filmului românesc! Spre surprinderea acestora, dar si spre cinstea orãselului dintre vii, celebrul actor s-a nãscut la Husi, în 1931, într-o zi de toamnã, pe 5 septembrie, iar astãzi Constantin Codrescu împlineste 83 de ani. La multi ani, maestre!
Pentru biografia lui Constantin Codrescu, nepotul dirigintelui de Postã de la Husi, plecat din vreme din micuta urbe la Bucuresti, poate pe urmele propriului destin, ar fi nevoie de mai mult de 20 de pagini, pentru a scrie, pas cu pas, realizãrile acestui om. A jucat în 46 de filme, între ele fiind cele mai îndrãgite pelicule, precum “Haiducii lui Saptecai”, “Zestrea Domnitei Ralu”, “Mihai Viteazu”, “Rãscoala”, etc. A avut 81 de roluri în piese la Teatrul radiofonic, (“Electra”, “Bãlcescu”, “Antigona”, “Odiseea”, “Oedip”, “Regele Lear”, “Hotii”), iar aparitiile sale, datoritã vocii impunãtoare, erau întotdeauna inconfundabile. A creat, cu aceeasi pasiune, si roluri de eroi dramatici, si comici, dar si personaje romantice, lucru care i-a asigurat mereu un loc în fatã, pe scena româneascã. A jucat la Teatrul National Bucuresti, la Teatrul Nottara, Teatrul Mic, Teatrul Maria Filotti din Brãila, Teatrul Evreiesc de Stat si altele. “Si-a purtat neastâmpãrul si dorinta de înnoire în teatrele din tarã, unde a regizat spectacole sau a creat scenografii remarcabile ori al cãror director a fost, dovedind realã vocatie de animator si un talent pedagogic desãvârsit”, spun cei care l-am cunoscut pe Codrescu. În prezent, Constantin Codrescu s-a retras din luma reflectoarelor, într-un localitate din zona Snagovului, Ghermãnesti, unde, între alte ocupatii bonome, scrie cãrti. Una dintre ele este o adevãratã carte de vizitã a orasului natal, dacã huseni ar fi curiosi sã o descopere. Ea se numeste “Pribeag prin viata mea”. Primul capitol începe cu o descrierea unei întâmplãri amuzante a trenuletului de Husi, pe care, din când în când, îl mai opera din drum câte o vãcutã ce se încumeta sã pascã, linistitã, printre sinele acestuia. “Trenuletul era vechi si modest, iar Husul era pe vremea copilãriei mele un orãsel cuminte, linistit, în care parcã nu se întâmpla niciodatã nimic, iar rânduiala de demult era tinutã cu multã grijã de oamenii locului”, îsi amintea, într-unul din interviurile sale, celebrul actor.
“Bunica era un monument de bucurie, de fericire, de autoritate!”
“Am pãrãsit Husul când aveam cam 8 – 9 ani, atunci când a fost o nouã cedare a Basarabiei, deci asta se întâmpla în 1939. Am venit în Bucuresti, cu tata si cu familia noastrã. M-am reîntors în oras când eram un artist cunoscut al tãrii, când dintre toti ai mei nu mai era decât o mãtusã. Si am venit cu un spectacol, dacã nu mã însel, era o piesã a lui Berciu, <<Acuzarea apãrã>>. Si asta se întâmpla, vã spun, cam prin saizeci si ceva. Când m-am întors, dupã multi ani, m-a surprins, m-a speriat Husul. Eram si foarte mic când am plecat de acolo. Totul îmi pãrea imens când eram copil, totul îmi pãrea mare, pomii erau fantastici, castanii, teii… Usile caselor erau înalte, mã uitam la ele ca la zgârie-nori. Si bulevardul care mergea pânã la Garã mi se pãrea fãrã sfârsit, imens asa… Si în clipa aceea – cred cã era prin ’65 – ’66 – si, acum, când m-am coborat din tren si m-am trezit în fata unei strãdute modeste, cu case modeste, în care, într-adevãr, parcã nu se întâmpla nimic. Dar era orasul copilãriei mele. Îmi amintesc faptul cã bunicul meu avea o functie mare, era dirigintele Postei, iar asta îl fãcea sã fie printre personalitãtile târgului, era invitat la toate serbãrile. Bunica era un monument de bucurie, de fericire, de autoritate. Era superbã”, mãrturiseste Constantin Codrescu, atunci când, în cadrul unei emisiuni la televiziunea publicã, este rugat sã vorbeascã despre Husi. Pe 5 septembrie, Constantin Codrescu împlineste 83 de ani. Dupã cum singur spune, de ani de zile nu a mai ajuns la Husi, unde, din pãcate, s-au stins, rând pe rând, rudele sale apropiate. Dar ceea ce este plãcut de observat la celebrul actor e faptul cã, ori de câte ori este întrebat, ori de câte ori îsi scrie reperele biografice, Constantin Codrescu spune apãsat si cu o undã de nostalgie cã e nãscut… la Husi!
