PREMII… Marele premiu al Concursului de literaturã satirico-umoristicã a fost câstigat de scriitorul Valentin David din judetul Hunedoara. Acesta este un vechi prieten al Festivalului de Umor „Constantin Tãnase”, câstigând, de-a lungul timpului, mai multe premii. „Acest festival este, din punctul meu de vedere, un adevãrat Oscar al Umorului si al artei în general, având pe lângã sectiunea de literaturã si expozitii de caricaturã si spectacole de teatru. Spre marea mea bucurie si mândrie, am reusit sã iau Marele Premiu, într-o competitie cu cei mai buni umoristi din tarã. Multumesc organizatorilor, juriului extrem de competent si exigent si totodatã participantilor, colegilor mei epigramisti. Nu în ultimul rând, multumesc tuturor acelora care s-au strãduit sã ne simtim bine, dar si generosului public vasluian”, a transmis Valentin David. Premiul I la sectiunea Carte a revenit vasluianului Romeo Cretu, autor al volumului „Bãtrâna si extraterestrul”. „Editia din acest an a concursului mi-a adus, vorba unui bun si respectat avocat vasluian, un „nãsos„ în casã! Este, dupã participãri succesive la concursurile de gen din tarã, suprema satisfactie la care puteam spera, cea care mã obligã sã continui pe acest drum”, a spus Romeo Cretu.
Dacã Premiul I la sectiunea Carte a revenit vasluianului Romeo Cretu, celelalte premii au fost adjudecate de Petru-Ioan Gârda, Ion Diviza si Vasile Larcon – Premiul II, Sanda Nicucie – Premiul III, Mihai Haivas, George Eftimie, Gavril Moisã, Victor Daniel Topalã (pseudonim Daniel Bratu), Petrus Andrei si Ion Toderascu – Mentiuni. La sectiunea Manuscris, lista câstigãtorilor aratã astfel: Premiul I – Vasile Larco, Premiul II – Violeta Urdã (Cuturescu) si Grigore Chitul, Premiul III – Vasile Vajoga, Licã Pavel si Vali Savu, Mentiune: Vali Savu, Petru-Ioan Gârda, Petrus Andrei, George Eftimie si Ion Diviza.
Vasluianul Romeo Cretu: „ce urmeazã dupã Premiul I? Evident, Marele Premiu…”
Odatã câstigat Premiul I, Romeo Cretu promite sã revinã ca participant în cadrul Concursului de literaturã satirico-umoristicã si sã câstige Marele Premiu: „Cu niste ani în urmã, la prima mea participare la Concursul de literaturã satirico-umoristicã din cadrul Festivalului Umorului „Constantin Tãnase”, m-am numãrat printre laureati. Am cîstigat o mentiune si am fost – si încã sunt! – tare mândru de diploma aceea. Pentru un vasluian, gândeam eu, nu poate fi nimic mai frumos decât sã cîstigi la tine acasã, sã împarti cu cei dragi si cu cei care te cunosc bucuria de a te numãra printre cei mai buni din tarã. Mi-am promis atunci cã voi continua sã scriu si cã, la un moment dat, voi cîstiga un „Tãnase”. Iatã, s-a întâmplat! Editia din acest an a concursului mi-a adus, vorba unui bun si respectat avocat vasluian, un „nãsos” în casã! Este, dupã participãri succesive la concursurile de gen din tarã, suprema satisfactie la care puteam spera, cea care mã obligã sã continui pe acest drum. Sunt cîtiva oameni cãrora trebuie sã le multumesc public pentru încrederea si sprijinul constant oferit. Primul, Narcis Afrasinei, prietenul meu atât de altruist si generos, omul care a reusit, într-o perioadã complicatã pentru mine, sã-mi ofere motivatie si sens, sã-mi deschidã usi pe care le credeam vesnic închise. Îti sunt nespus de recunoscãtor, Narcis! Un al doilea om cãruia, din punct de vedere literar, îi datorez enorm este Gelu Voicu Bichinet. Fãrã el, as fi tot eu, dar… mai putin. De asemenea, mã înclin în fata colegilor si prietenilor din Cenaclul literar „ProLITERA” Vaslui, în special în fata mentorului acestui grup frumos si entuziast, prof. Pavel Toma. Am sã mã opresc aici, desi lista ar putea continua mult si bine. Conchid optimist: ce urmeazã dupã Premiul I? Evident, Marele Premiu…”, a transmis Romeo Cretu.
George Stoian: „Festivalul a depãsit chiar înãltimea care l-a consacrat”
SINCERITATE…Juriul Concursului de literaturã satirico-umoristicã a fost format din George Corbu, presedintele Uniunii Epigramistilor din Romania, George Stoian, unul dintre primii organizatori ai editiilor de debut ale festivalului, si prof. Pavel Toma, presedintele Cenaclului literar „ProLITERA” Vaslui. Prezent la festivitatea de premiere a câstigãtorilor, scriitorul George Stoian a povestit cum a evoluat festivalul de-a lungul anilor: «Festivalul a fost mare si important din prima lui zi de viatã – 3 iulie 1970. A crescut apoi de la o editie la alta si a adunat în acolada sa sute de mii de oameni – profesionisti ai umorului (cei mai importanti scriitori din România, regizori, critici), interpreti, artisti ai scenei de umor si satirã, adicã absolut toti marii artisti ai genului din tara noastrã, zeci de mii de artisti amatori, interpreti ai unor momente artistice antologice, care s-au înscris în patrimoniul românesc al artei scenice, mii si mii de caricaturisti, cei mai buni din tarã si din lume, apoi… publicul! Publicul vasluian în cel mai mare numãr, adicã acele sute de mii de oameni care au fost „festivalieri”, spectatori ai strãlucitelor concursuri de interpretare, ai sutelor de spectacole de teatru si film, ai vernisajelor de expozitii si ai marilor lansãri de cãrti, spectatori implicati cu voiosie în marile regaluri interactive din piata centralã a orasului… si câte si mai câte… »
O altã generatie de organizatori au dat festivalului Constantin Tãnase aceeasi strãlucire ca cei care l-au initiat
CONSIDERATII…Iatã ce mai spune George Stoian despre festival: «În actualitate, Festivalul a depãsit chiar înãltimea care l-a consacrat. El este acum gândit si organizat de alti oameni, care au respectat si au preluat toate valorile pe care acesta le-a acumulat, adãugându-i concepte de organizare si forme de expresie noi. Preluând de la Valentin Silvestru reperul istoric al festivalului, modelul de rigoare organizatoricã si de situare a expresiei artistice în normele estetice impuse chiar si genului umoristic, colaboratorii din vremea aceea ai „magisterului” – Augustin Chiper, Dumitru Bran, Elena Condrea, Cristiana Stoian, alãturi de acestia aflându-se Stefan Serban, Dan Ravaru, Milutã Moga, Ioan Mancas, acestia si încã multi alti oameni de culturã care au iubit Festivalul si l-au servit cu devotiune, au adus aceastã operã pânã în zilele noastre. Zile în care o altã generatie de organizatori a venit cu gânduri noi, a activat ideea de voluntarism ca parte componentã a rigorii în desfãsurare si a distribuit rãspunderile pe toate palierele în care festivlaul se exprimã: Salonul de literaturã umoristicã, Concursul de interpretare umoristicã, Gala teatrelor de comedie, Salonul de caricaturã si graficã umoristicã», a transmis scriitorul George Stoian.
Ochiul și timpanul de odinioară s-a re=activat mereu la Vaslui. I-a stăpânit pe vechii și actualii organizatori. Cu beneficiile bănești de rigoare.
Iată într-un plan concret cum e nevoie de intruși de pe aiurea ca să se poată face ceva, cel puțin valoros. Fără Stoian, Bichineț e un fel de nimica. Fără străinul de aiurea…iaca, festivalul nu mai există.
Nu-i așa că fără străini pe listele electorale, fără străinii – supraveghetorii nu poate fi strălucitor …festivalul.
Ați uitat să-i reproduceți lectura din folclorul popoarelor, istorisită în ședința de premiere…