ISTORIE… Ziua Internationalã de Comemorare a Victimelor Holocaustului este marcatã pe 27 ianuarie. Stabilitã în urmã cu 18 ani prin Rezolutia Adunãrii Generalã a Natiunilor Unite, ziua reprezintã, de fapt, un moment extrem de important din istorie: pe 27 ianuarie 1945, cel mai mare lagãr nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de armata sovieticã. „Rememorarea acestor evenimente reprezintã un semn de respect fatã de victime, dar mai ales o responsabilitate. Responsabilitatea de a constientiza pericolul si de a preveni tragedii similare generate de atitudini extremiste, existente indiferent de contextul temporal si cultural. Dezvãluirea proportiilor crimelor antievreiesti din anii rãzboiului a provocat o tulburare profundã nu numai în constiinta elitelor, ci si în straturile populare ale societãtii crestine”, a spus profesorul de istorie Constantin Focsa. Mai multe despre holocaust si genocid, cititi în rândurile urmãtoare.
Oricare ar fi verdictul final al omenirii asupra civilizatiei occidentale în capitolul istoriei moderne, scrie istoricul englez Arnold J. Toynbee, a fost limpede cã omul occidental al epocii moderne s-a înjosit prin sãvârsirea a douã crime a cãror infamie nu se mai poate sterge. Una din aceste crime a fost transportarea sclavilor negri din Africa pentru a-i face sã munceascã pe plantatiile din Lumea Nouã. Cealaltã crimã a constat în exterminarea evreilor din Diaspora în diferite patrii europene… Cu simtul lor metodic si inventiv, germanii au descoperit modalitatea practicã de aplicare a „solutiei finale”: gazul zyklon si crematoriile. La 20 ianuarie 1942, conferinta nazistã de la Vansee, o suburbie a Berlinului, elabora „solutia finalã”: exterminarea fizicã totalã a celor 11 milioane de evrei europeni, inclusiv cei din România. În lagãrile mortii de la Auschwitz-Birkenau, Majdanek, Belzec, Treblinka Sobibor, Buchenwald, Dachau, în Transnistria si în alte sute de lagãre si ghetouri, arsi în cuptoare sau morti în marsuri istovitoare, prin înfometare sau decimati de boli, au pierit sase milioane de evrei. Cum sã explici un asemenea fenomen de dementã criminalã statalã nemaiîntâlnitã în istorie? Si cum poate fi descifratã hipnoza în masã exercitatã de Hitler asupra poporului german, care a continuat sã creadã în Fuhrer-ul sãu chiar si atunci când Germania se prãbusea în ruine si sânge?”, spune profesorul Focsa.
Evreii împrãstiati în toatã lumea, reuniti în statul sionist
De asemenea, dascãlul spune cã „între genocid si holocaust este o diferentã de cifre. Pentru evrei, holocaustul are o definitie clarã, treptat adaptatã si de altii (holocaust – de la cuvintele grecesti „holos”, care înseamnã „tot” si „kaieu” – ardere): ardere totalã, sacrificiu total. Evreii din Israel folosesc cuvântul „soah”, care în ebraicã înseamnã „catastrofã”. „Soah” se referã la genocidul sãvârsit de Germania nazistã si de aliatii ei împotriva evreilor în anii celui de Al II-lea Rãzboi Mondial (1939-1945). „Holocaust” si „genocid” sunt termeni asociati. Primul istoric care a pus în circulatie termenul de genocid a fost juristul evreu polonez Raphael Lemkin la sfârsitul anului 192. Lemkin a definit genocidul drept tentativã planificatã de distrugere a unei natiuni sau a unui grup etnic. „A ucide un om este o crimã, dar a ucide peste un milion de oameni este o politicã de stat”, spunea acesta. Holocaustul, prin simpla sa enormitate, a adus o schimbare calitativã în felul în care a reactionat societatea internationalã la violentele comise împotriva evreilor. S-a convenit la nivel mondial cã erau necesare impunerea pedepsei si luarea de mãsuri de reparatie si într-o oarecare mãsurã asa s-a si fãcut. Gestul a fost binevenit, dar evreii au înteles cã lumea civilizatã, oricând de bine delimitatã, nu era demnã de încredere. Lectia coplesitoare pe care au învãtat-o evreii de pe urma holocaustului era nevoia imperativã de a-si asigura un refugiu permanent independent si mai presus de orice suveran, unde, dacã era necesar, evreimea din toatã lumea sã se simtã apãratã de dusmani. Primul Rãzboi Mondial (1914-1918) a fãcut posibil statul sionist. Al Doilea Rãzboi Mondial (1939-1945) a fãcut aparitia lui esentialã (1948). A convins o majoritate covârsitoare a evreilor cã un asemenea stat trebuie creat si consolidat indiferent de costuri, pentru ei însisi si pentru oricine altcineva”, a mai spus profesorul vasluian.
Felicitari si multumiri domnului profesor!