ÎNTÂLNIRE…. A fost o nouã „Întrunire literarã” în aceastã lunã, la Centrul „Mihai Eminescu” din Bârlad, în cadruul cãreia a fost sãrbãtoritã Limba Românã. Invitatii s-au bucurat de prezenta si implicarea deosebitã în reusita activitãtii a pãrintelui misionar Adrian Filion si a scriitoarei Dorina Stoica. Încheierea, într-un mod sublim si inconfundabil, a fost fãcutã printr-o emotionantã doinã compusã si cântatã de Elena Varlam. Ziua Limbii Române se sãrbãtorește în România la data de 31 august, la aceeași datã cu Limba Noastrã, o sãrbãtoare similarã este celebratã si în Republica Moldova.
La întâlnirea literarã, prilejuitã de sãrbãtoarea Limbii Române, a fost adresat un interesant cuvânt de învãtãturã, adresat de pãrintele Adrian Filimon, privind taina cuvântului rostit si nerostit, si versificarea crezului. Scriitoarea Dorina Stoica a arãtat si ea cât de însemnatã este limba ce-o vorbim, printr-un prozo – poem inedit, un laudatium adus limbii române si a recitat binecunoscuta sa poezie „Limba noastrã n-o sã piarã”. Invitatii la aceastã întâlnire au fost adevãrate modele pentru tinerii participanti, beneficiari ai Centrului de Zi pentru consiliere si sprijin Pãrinti/Copii, din cadrul Centrului Social Comunitar nr. 2 Bârlad, cât si pentru ceilalti participanti. „Aduc multumiri invitatilor, participantilor si Danielei – Nicoleta Apostolache, Petronelei Toma si Gabrielei Pintilie pentru implicarea deosebitã în procesul educativ al copiilor de la Centrul de Zi. Asteptãm cu bucurie pe oricine vine la Centrul Eminescu pentru noi provocãri cultural-educative!”, a precizat bibliotecarul Geta Modiga, custodele Centrului cultural eminescian din Bârlad.
Limba noastrã n-o sã piarã
(de Dorina Stoica)
Limba noastrã româneascã,
Este limba din strãbuni,
Limba-n care scriem vesuri,
Limba-n care suntem buni.
Limba noastrã românescã
În care plângem si doinim,
Este limba strãmoseascã,
Ce-o cântãm si o vorbim.
Nu e limbã mai frumoasã,
Nu e grai ca graiul meu,
Când în limba rãmânescã
Îl slãvesc pe Dumnezeu!
Limba mea e-asa de dulce
Parcã-i miere de albine!
Dor îmi este-n limba mea,
Când mã aflu-n tãri strãine.
De-ar fi sã ne steargã neamul,
Hotarele toate de-ar pieri,
Limba nu o sã disparã,
Cât români în lume-or fi.
Frati români plecati prin lume,
În orice tarã vã aflati,
Pe copii si pe nepoti
Învãtati-i sã vorbeascã
si în limba rãmâneascã!
