PASIUNE… Marian Nedelcu este un salvator mai puțin obișnuit. Pasionat de artă, acesta își desfășoară activitatea de zi cu zi, în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Podul Înalt” Vaslui – Secția de Pompieri Huși. Tată a doi băieți, pompier când este nevoie, paramedic pe SMURD când se impune, Marian a avut timp și pentru un hobby, mai puțin întâlnit la cei din branșa sa și anume sculptura în lemn. Acesta creează adevărate minuni, icoane în lemn, în care își transpune experiențele sale cu Divinitatea, trăite ca salvator, la limita dintre viață și moarte, acolo unde reușești doar dacă implori mila lui Dumnezeu. Marian definește icoana ca fiind „Sfânta Evanghelie în imagine” și mai spune că acestea „scurtează distanța până la Cer a rugăciunii”. Avându-l ca mentor pe artistul popular hușean Ștefan Csukat, pompierul a reușit să-și transforme pasiunea într-o adevărată artă, iar astăzi el însuși a devenit creator de „ferestre deschise spre cer”.
Raluca BUDUȘAN
Marian Nedelcu s-a născut în Huși, în anul 1979, chiar în 25 decembrie, de Crăciun. A urmat cursurile Școlii Gimnaziale Nr.1 „Mihail Sadoveanu” din Huși și Liceul „Dimitrie Cantemir”, actualul Colegiul Agricol. După absolvire, a făcut o școală postliceală sanitară pe profesia Asistent Medical Generalist, ca în 2008 să termine Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității „Lucian Blaga”, Sibiu. Parcă ziua în care s-a născut i-a pecetluit destinul. Nu doar că Marian a devenit salvator, dedicându-și mare parte din timp salvând oameni și nu de puține ori, riscându-și viața, dar a descoperit și o pasiune deosebită. Sculptura icoanelor în lemn. Pompierul spune că iubește, în egală măsură, meseria și arta și-și dorește să le transmită copiilor săi dragostea pentru tradiție și Dumnezeu. În momentul de față urmează cursurile Școlii Populare de Arte Botoșani, secția sculptură.
Marian vorbește despre frumos, despre șansa de a fi salvator, despre artă și Dumnezeu, într-un interviu acordat ziarului „Vremea Nouă”.
Reporter: Care au fost pașii care te-au dus către meseria de salvator?
Marian Nedelcu: Mărturisesc că mi-a plăcut întotdeauna să ajut oamenii și de aceea, în anul 2006, prin intermediul unui concurs, am fost angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Podul Înalt” Vaslui – Secția de Pompieri Huși. La acea vreme activam ca militar profesionist în cadrul Batalionului 202 Apărare NBC, din anul 2003.
Rep.: Ce înseamnă pentru tine să ai această meserie?
M.N.: Este una nobilă în care mă regăsesc. Îmi desfășor, cu drag, activitatea alături de colegii mei de aproximativ 15 ani. Bănuiesc că nimic nu este întâmplător în viață, iar faptul că mi-a plăcut profesia medicală asta m-a făcut să îndrăgesc această meserie. Să fii pompier aduce, din punctul meu de vedere, multe satisfacții sufletești, pentru că pompierii, de multe ori, nu se mai gândesc la ei însuși, ci depun tot efortul și toate cunoștințele acumulate pentru a salva viața oricărei persoane aflate într-o situație de urgență, în orice condiții și pe orice vreme, fie că aste vorba despre oameni, animale, bunuri sau însăși mediul în care trăim. Este o meserie care îți dă ocazia să poți face tot ce îți stă în putință pentru a ajuta.
Rep.: Și pasiunea pentru artă, pentru sculptura în lemn cum a început?
M.N.: A început în urmă cu aproximativ trei, patru ani, când, prin intermediul unui concurs on-line lansat de maestrul Ștefan Csukat am participat și am dorit să câștig premiul pus în joc. Era o icoană sculptată de domnia sa. Din păcate nu am reușit să câștig acel premiu, dar, în schimb, am câștigat un prieten adevărat, un „frate mai mare” dacă pot spune așa, un om deosebit, iubitor de artă și de Hristos și care îmi este foarte drag. Acela a fost momentul în care l-am cunoscut pe maestrul Ștefan și de atunci suntem foarte apropiați. Mergând la el destul de des și petrecând foarte mult timp în atelierul domniei sale s-a născut acea dorință de a încerca să creez și eu o icoană. La început am luat-o ca pe o provocare, dar apoi sentimentul a căpătat alte valențe și de atunci am început să lucrez câte puțin. Maestrul Ștefan a simtit dorința mea pentru sculptură și încet, încet, cu rabdare și foarte multe informații am căpătat experiență și am prins drag de această artă.
Rep.: De ce icoane?
M.N.: Pentru că, așa cum am spus, nimic nu este întâmplător și cred că așa a vrut Dumnezeu. Nu poți crea asemenea lucrări dacă nu simți în suflet acea dragoste și chemare pentru Dumnezeu. Sunt născut în ziua Nașterii Domnului și cred că asta are influență în viața mea.
Sculptez icoane, pentru că „Icoana este fereastra deschisă spre cer”, legătura dintre noi și Dumnezeu și Maica Sa. Icoana scurtează drumul către Cer prin rugăciune și ne pune în comuniune spirituală cu Creatorul. Icoana este simbolul care ne însoțește toată viața de la naștere până la moarte. Prin ea ne rugăm, prin ea cerem ajutorul și tot prin ea mulțumim pentru toate câte avem și ca să parafrazez un mare duhovnic român ”Icoanele reprezintă Sfânta Evanghelie în imagini” pentru că în orice icoană se află un mesaj biblic sau însuși sfinții lui Hristos pe care noi îi chemăm în rugăciunile noastre. Acestea sunt motivele pentru care am ales Icoana.
Rep.: Din ce mi-ai spus, mentorul tău a fost artistul și promotorul cultural Ștefan Csukat. Care a fost cel mai bun sfat primit de la el?
M.N.: Da, el mi-a insuflat această dorință față de sculptură, el fiind sculptor iconar cu o experiență de aproximativ 50 de ani și de la care am învățat tot ceea ce știu acum despre sculptarea icoanelor în lemn. Cele mai de preț lecții primite de la el au fost despre „rugăciune” și „răbdare”. Când acestea două se îmbină, atunci „ești pregătit pentru lucru”.
Rep.: Ce simți în momentul în care sculptezi?
M.N.: Este un moment de liniște absolută. Este un moment în care ești singur doar tu și lucrarea cu sfântul pe care îl reprezinți. Sculptura icoanei îți creează o pace interioară ca aceea pe care o simți în Sfânta Biserică sau în momentul de rugăciune.
Rep.: De unde îți alegi materialele pe care le transformi în icoane? Lucrezi pe un lemn anume?
M.N.: Lemnul îl cumpăr, de cele mai multe ori, după ce îl aleg cu grijă din diverse locuri unde se prelucrează sau comercializează material lemnos. Cel mai des îl folosesc pe el de esență moale cum ar fi teiul sau salcia, dar am sculptat și în nuc. Am învățat că lemnul trebuie respectat. Este parte din natură și natura trebuie să trăiască prin lucrările la care este folosit. Pentru icoane caut forme diverse cu multiple nuanțe, eventual noduri si chiar de multe ori aleg să folosesc lemnul cu tot cu scoarță ceea ce îi conferă un astect deosebit și originalitate.
Rep.: Cum se îmbină meseria de salvator cu arta?
M.N.: Eu spun că foarte bine. În meseria mea viața poate fi pusă în pericol și astfel capeți o încărcătură emoțională pe care o acumulezi fără să conștientizezi, iar pentru mine faptul că îmbin sculptura cu serviciul este un lucru benefic pentru că linistea și calmul pe care îl am în timp ce sculptez mă face să trec foarte ușor peste acele momente tensionate cu care mă întâlnesc în timpul serviciului.
Rep.: Trăiești într-o lume plină de spiritualitate și frumos. Care sunt valorile pe care vrei să le transmiți copiilor tăi?
M.N.: Încerc, de cele mai multe ori, să le îndrept atenția către tradiții, către dragoste față de Dumnezeu și către artă. Respectând tradițiile românești și însuși prin dragoste față de aproapele nostru ne respectăm pe noi și valorile noastre naționale. Un popor care își uită tradițiile și cultura se pierde pe el însuși. Aceasta este identitatea unui popor și merită să o lăsăm moștenire celor ce vor veni prin promovarea frumosului, a tradițiilor și a culturii neamului. Din punctul meu de vedere, doar prin transmiterea către cei mici a culturii și tradițiilor noastre naționale vom exista ca popor.
Rep.: Suntem în preajma Sărbătorilor de iarnă, un gând bun pentru oameni și un sfat util?
M.N.: Singurul mesaj pe care vreau să-l transmit este să îl lăsăm pe Hristos să se „nască” în inimile noastre din nou, să simțim bucuria sărbătorilor în sufletul nostru, să fim mai buni, mai curați și mai iertători unii cu ceilalți. Dacă respectăm acest lucru atunci vom simți cu adevărat Crăciunul.
