Martorul cheie în cazul mortii lui Macanache, declaratii incredibile: „taximetristul m-a întrebat dacã sufãr de vreo boalã”

SEMNE DE ÎNTREBARE… Misterul în cazul mortii lui Costel Bocãnet, vasluianul gãsit decedat pe un câmp din judetul Ialomita, se adânceste si mai mult. Martorul cheie din toatã aceastã poveste a decis sã vorbeascã cu redactorii ziarului Vremea Nouã. Spune cã pânã în prezent nimeni de la Politie nu l-a contactat, desi ar avea multe sã declare. Pe 23 iulie, Toader Sopron din Gura Bustei a fost primul care a intrat în contact cu taximetristul „cãrãus”. „M-a întrebat dacã cunosc un cioban pe nume Costel, cu lant la gât si brãtarã la mânã. Din descrierea lui, mi-am dat seama cã se referã la Costel Macanache, dar eu stiam cã acest bãiat nu a muncit în viata lui la stânã. Fix atunci, pe drum trecea fratele lui Macanache. I-am spus taximetristului sã meargã cu el, cã îl va duce la cel pe care îl cautã. Mai târziu am trecut si eu pe la poarta lor, unde am vãzut cã taximetristul avea mari probleme sã-l convingã pe Macanache sã meargã cu el. Vãzând cã nu reuseste sã-l urce pe Macanache în masinã, taximetristul m-a întrebat pe mine dacã nu vreau un loc de muncã la stânã. Am rãmas uimit, mai ales cã nu ne cunosteam deloc. Apoi m-a mai întrebat dacã sufãr de vreo boalã, ceea ce m-a socat si mai mult. De ce ar vrea un taximetrist sã stie dacã clientii lui suferã de vreo boalã?” a întrebat martorul cheie din acest caz. 

Pe 23 iulie, la primele ore ale diminetii, Costel Bocãnet a mers la magazinul „Doi Pasi” din Gura Bustei , pentru a bea o bere. Acolo se întâlneste cu un taximetrist, care îi face cinste. Soferul îi promite loc de muncã, iar pentru a-l convinge de intentiile sale bune, îi dã bãrbatului 50 de lei. Cei doi stabilesc sã se întâlneascã din nou, la orele amiezii. În jurul orei 14:00, taximetristul revine la magazinul din Gura Bustei, însã nu-l mai gãseste acolo pe Macanache. Face câteva ture cu masina prin sat, apoi începe sã întrebe lumea de un cioban pe nume Costel. Oamenii nu stiu ca în Gura Bustei sã fie vreo cineva cu numele ãsta care sã aibã experientã într-ale oieritului. Taximetristul gãseste un bãrbat la magazin cãruia începe sã i-l descrie pe Macanache, „bãrbat cu lant gros la gât si cu brãtarã la mânã”. Bãrbatul îsi dã seama despre cine e vorba si îi spune taximetristului sã iasã la drum, pentru cã fix în acel moment pe acolo trecea unul dintre fratii lui Costel. Ajuns la poarta „ciobanului” Macanache, asa cum era poreclit Costel Bocãnet, taximetristul duce lupte grele de lãmurire cu acesta, sã meargã la stânã, asa cum îi promisese dimineatã. Macanache refuzã initial si intrã în casã, moment în care taximetristul încearcã sã-l convingã pe fratele acestuia sã-l ajute. Într-un final, Macanache îsi ia câteva haine de schimb, îsi anuntã mama cã pleacã la muncã, la stânã, apoi urcã în masina de culoare galbenã si pleacã la drum. Ajuns la stâna din Fetesti, duminicã seara, Costel Bocãnet a mai tinut legãtura cu familia timp de douã zile, pânã marti, 25 iulie. Pe 28 iulie, fratii îl declarã dispãrut la politie, iar pe 10 august, trupul sãu este gãsit fãrã suflare pe un câmp din Ialomita, la aproape 40 de kilometri de stâna unde lucra.

„M-a întrebat si pe mine dacã vreau sã merg la stânã”

Redactorii cotidianului Vremea Nouã au vorbit ieri cu martorul cheie din acest caz, bãrbatul de la magazin care l-a identificat pe Macanache. Din declaratii acestuia rezultã cã taximetristul nu a mers la Gura Bustei pentru o persoanã anume, ci s-ar fi multumit cu oricine i-ar fi cãzut în plasã. „Am citit articolul dumneavoastrã de la începutul sãptãmânii si mi s-a ridicat pãrul pe mâini când am aflat toate amãnuntele. Stiam cã Costel murise acolo, stiam cã a fost luat de un taxi, dar n-am stiut cã a fost gãsit fãrã organe în el si nici cã a fost abandonat pe un câmp, ca ultimul câine. Mã gândesc cã în locul lui puteam fi eu pentru cã taximetristul m-a întrebat si pe mine dacã vreau sã merg la muncã, la stânã. M-am întâlnit cu el la magazin, când a început sã mã întrebe despre un cioban, Costel din Gura Bustei. N-am stiut la cine se referã, apoi mi-a spus cã acel Costel pe care îl cãuta avea un lant gros la gât si o brãtarã la mânã. Asa mi-am dat seama cã e vorba de Macanache. Eu stiam cã acest bãiat nu a muncit o zi în viata lui la stânã. Fix în momentul când taximetristul vorbea cu mine, pe drum trecea fratele lui Macanache. I-am spus soferului sã meargã cu el, cã îl va duce la cel pe care îl cautã. Mai târziu, dupã ce am cumpãrat ce aveam de cumpãrat, am trecut si eu pe la poarta lor, unde am vãzut cã taximetristul avea mari probleme sã-l convingã pe Macanache sã meargã cu el. Vãzând cã nu reuseste sã-l urce pe Macanache în masinã, taximetristul m-a întrebat pe mine dacã nu vreau un loc de muncã la stânã. Am rãmas uimit, mai ales cã nu ne cunosteam deloc. I-am spus cã am o vârstã si cã nu mai pot munci cu animalele. Am avut si eu oi când eram mic, dar erau ale familiei nostre, nu munceam pentru altii. Apoi m-a mai întrebat dacã sufãr de vreo boalã, ceea ce m-a socat si mai mult. Initial nu am înteles rostul acestei întrebãri. De ce ar vrea un taximetrist sã stie dacã clientii lui suferã de vreo boalã? I-am spus cã sufãr de mai multe boli, apoi m-a lãsat în pace pentru cã Costel se rãzgândise, între timp, si pânã la urmã a plecat cu el. A plecat si din pãcate nu s-a mai întors acasã. Abia dupã ce am citit articolele din ziar am fãcut si eu unele legãturi, am înteles de ce a vrut taximetristul sã stie dacã sunt bolnav”, ne-a declarat Toader Sopron din Gura Bustei. Tot ieri am contactat si purtãtorul de cunt al IPJ Vaslui pentru a afla ce mãsuri au fost luate pânã în prezent. Bogdan Gheorghitã ne-a declarat cã în acest caz a fost întocmit dosar penal sub aspectul sãvârsirii infractiunii de ucidere din culpã, dosar care este instrumentat de procurorii din judetul Ialomita. Reprezentantul IPJ Vaslui a mai afirmat cã bãrbatul din Gura Bustei a fost declarat dispãrut încã din ziua în care fratii acestui au fost la politie. Familia lui Macanache are o altã variantã si spune cã politistii din Ialomita nu aveau cunostintã despre acest caz, trupul bãrbatului fiind gãsit pur si simplu întâmplãtor, aruncat pe un câmp la 40 de kilometri de stâna unde lucra.