
DARUL MAICII DOMNULUI… Recunosc, aștept de mult timp să scriu povestea asta. Cred că au trecut trei ani de când am pornit spre Corni Albești să filmez o emisiune despre Maica Domnului. Aveam o emisiune la televiziunea din Bârlad, pe care o puteți găsi pe youtube, cu numele meu. Știu că era o sărbătoare a Ei și eu am considerat că doamna Valerica Chelaru era persoana cea mai potrivită să povestească despre Ea. De ce? Pentru că are o evlavie și o dragoste adevărată pentru Sfânta Fecioară. Am spus de multe ori, eu, care am învățat la școală că nu există Dumnezeu, a trebuit să orbecăiesc mult pe drumuri, lovindu- mă, strigând, ca să înțeleg ușor-ușor, câte ceva. Dumnezeu mi-a trimis în cale două dintre creștinele “de foc” ale Vasluiului. De la ele am învățat, făcând practică pe viu, că Dumnezeu este viu și ne aude cu adevărat, că Maica Domnului poate orice… Valerica Chelaru cred că este persoana cu cea mai mare evlavie la Maica Domnului, din câte cunosc. Atunci când l-am întâlnit pe Preasfințitul Ignatie și l-am auzit vorbind prima dată despre Maica Domnului, am simțit același lucru. De fapt, și pe Părintele Ghelasie, și pe Părintele Calistrat, și pe Părintele Antonie, și pe…i-am auzit vorbind despre Maica Domnului ca despre tot ce poate exista mai curat, mai drag, mai aproape de noi, din lumea întreagă de aici și de dincolo. Orice preot, orice om, are o bucată de dragoste mai mare, sau mai mică, în inimă pentru Sfânta Fecioară, dar eu, la anii pe care îi am în portofel, pentru că îmi țin buletinul acolo, știu ce spun. Simțiți că eu vorbesc doar cu sufletul. Bine, rău, altfel nu pot. Însă femeia despre care scriu, credeți-mă, cred că are valorile cele mai mari ce se măsoară de îngeri, la evlavia ce o are către Sfânta Maria. De ce îndrăznesc să fac această afirmație? Să vedem împreună!
Mihaela MANU

Sper ca articolul să nu influențeze cu nimic viața doamnei Valerica Chelaru. Spun asta, pentru că am simțit pe pielea mea ce povară și grea pacoste este pe umerii noștri mândria. Am stat înainte de anul 2000 să ascult o laudă spusă în drum, de fostul protopop al Vasluiului, la adresa mea. Mi-o fi plăcut ce-am auzit, m-oi fi mândrit, dar câteva săptămâni n-am putut scrie niciun cuvânt la ziarul la care eram. Fără soluția dată de un preot de a face metanii la Domnul Iisus să mă ierte pentru păcatul de a mă fi mândrit, n-am putut să mai scriu. Acum, nu că s-ar mândri ea, mi-e teamă. Întâmplarea cu totul neobișnuită care i s-a întâmplat, a fost, cu siguranță, un mesaj pentru ea și de ce nu, pentru noi, cei aflați în cumpănă, în aceste zile grele și de durere mare pe pământ. Cu siguranță, dincolo de cuvinte, mesajul Maicii Domnului este sfâșietor, pentru că Ea a plâns și plânge mereu pentru durerile noastre. Mi-am dorit foarte mult să mă întorc la ziar. Cel mai mult pentru rubrica asta, care vreau să trăiască, începând din această clipă, când m-am apucat de ea. Să o rugăm pe Maica Domnului să ne binecuvinteze începutul, iar răul să stea deoparte, pentru ca ea să poată trăi. Înaltă, slabă, cu fuste lungi și cu numele Maicii Domnului mereu pe buze. Așa mi-a răsărit în cale Valerica Chelaru. În zile de cumpănă ale vieții, demult. Am învățat de la ea că dacă ții post negru și te rogi sincer și mereu, toate rugăciunile se împlinesc. Apoi ne-am văzut mai rar. Ea și-a cumpărat o căsuță la Corni Albești și s-a mutat acolo. Despre experiențe trăite la limita între normal și anormal, datorită sfaturilor ei, sper să mai vorbim, atunci când nu voi avea interlocutor. Când m-am dus să filmez la Corni Albești, în urmă cu trei ani, am luat-o pe nepregătite. Nu am anunțat-o de vizită. M-am dus, s-a pornit camera și am vorbit fără nici cea mai mică pregătire. Se vede asta în interviu. Însă la un moment dat, mi-a mărturisit grozăvia de la miezul nopții, când mâna Maica Domnului a ieșit din icoană și a intrat în casa ei. Se filma, ea vorbea de parcă ar fi fost ceva normal, nu puteam decât să merg înainte cu emisiunea, pe tema începută. De-abia acum trei luni am pornit la Corni Albești și mi s-a împlinit dorința de a asculta povestea pe îndelete. Am ajuns la ea, tot așa, fără să o anunț. Era primăvară. Eu am tot amânat scrierea ei. Iată, acum ne bucurăm, în sfârșit de ea.
“Am văzut mâna Maicii Domnului care a ieșit din icoană și s-a îndreptat spre mine”
Icoana Maicii Domnului Împărăteasă, cu sceptrul în mână, a fost adusă la Vaslui prin anul 2000-2001: “Atunci când am dus-o în casă, am așezat-o pe canapea, lângă perna mea. Am stat cu ea pe pat, până am reușit să văruiesc în cameră. Abia apoi am aranjat-o pe mijlocul peretelui, de-abia după două-trei luni. În acest timp, când mă culcam și voiam să plec undeva, la vreo mănăstire, (mergeam duminica la părintele Teofan pe atunci), o rugam pe Maica Domnului să mă trezească dimineața la ora 5.00, ca să prind trenul spre Iași. În momentul când era ora 5.00, exact lângă capul meu, auzeam un ciocănit pe sticla icoanei. Mă culcam cu o pernuță mică, chiar cu capul lângă icoană. Când îmi aduc aminte, atâtea bucurii am! Câte minuni mai face Maica Domnului pe pământ! De câte ori am cerut ceva, dânsa m-a ajutat, pe o păcătoasă ca mine. Mă ascultă, cu greșelile și păcatele mele!”, mi-a mărturisit Valerica Chelaru. În urmă cu două zile, am intrat în camera în care se află și acum icoana, în apartamentul aflat la etajul patru al blocului turn din zona Aurocor din centru. Iulian, copilul cel mai mic, din cei patru pe care îi are familia Ion și Valerica Chelaru, a imortalizat clipa în care i-am cerut Maicii Domnului să existe rubrica aceasta de credință. Iulian se afla alături de părinții săi, chiar în această încăpere, atunci când Maica Domnului și-a întins mânuța vie spre Valerica, mama lui, în anul 2001. În cameră, și acum aceleași două paturi, ca și atunci, așezate în paralel, unul cu altul. Canapeaua aflată sub icoană, are o noptieră. Acolo ardea și în noaptea aceea o căndeluță, iar lângă ea se afla un ceas micuț. Iată mărturia Valericăi Chelaru: “După ce s-au culcat ceilați copii ai mei, în cealaltă cameră, mi-am luat psaltirea și am început să citesc. Am tot citit, până s-a făcut fix ora 12.00. Citisem multe catisme și, deodată, m-am uitat la ceas. Era 12.00 noaptea. Am continuat să citesc, dar la un moment dat, a început un zgomot puternic, de se cutremura camera. Abajurul de la lustră se bălăngănea într-o parte și în alta. Ochii mi-au căzut pe icoană. S-a spart geamul din icoana Maicii Domnului. Icoana nu se mișca, decât mâna Maicii Domnului. Am văzut cum mâna a ieșit din icoană și cum Maica Domnului a îndreptat mâna spre mine. S-a trezit soțul meu care dormea pe celălat pat cu Iulian, fiul nostru. S-a “hâțânat” și canapeaua. S-au trezit amândoi. Ce s-a întâmplat, a fost cutremur, au întrebat și s-au culcat amândoi înapoi”. Fiul Valericăi Chelaru are probleme acustice, dar soțul ei aude perfect. “M-am gândit că e o minune, nu știam ce să fac, ce să cred cu adevărat. Cred că Maica Domnului a vrut să îmi spună ceva, dar dacă s-a trezit Ion, nu s-a mai putut”, spune ea.
“Maica Domnului era vie. Mâna îi era din carne. O ținea așa, întinsă spre mine”

MĂRTURIE… Icoana o reprezintă pe Maica Domnului cum ține sceptrul într-o mână, iar cu cealaltă mână îl sprijină pe pruncul Iisus, care stă în piciorușe, pe picioarele Ei: “Maica Domnului era vie. Mâna îi era din carne. O ținea așa, întinsă spre mine. Avea degetele întinse și palma îndreptată în sus. Privirea o avea la mine. Clipea din ochi. Și Domnul Iisus tot așa era: clipea și se uita la mine. M-am speriat foarte tare, când am văzut și am spus cu voce tare, privind spre Ea: Maica Domnului, ce se întâmplă? Atât am putut să spun. Altceva nu am mai adăugat. Am văzut apoi cum Maica Domnului își retrăgea mânuța înapoi. Am început să mă închin și să cer iertare de la Ea. Așa mi-a venit să spun: Iartă-mă, Maica Domnului, spuneam eu întruna. Icoana și-a revenit la loc. Când își retrăgea mânuța Maica Domnului, și sticla icoanei s-a refăcut perfect. Am văzut cu ochii mei. Aveam ochii deschiși. Nu pot să mint. Din spaima și bucuria aceea, n-am putut spune nimănui nimic. M-am gândit apoi, că dacă Maica Domnului a făcut așa ceva în casa mea, puteam să o întreb ceva sau să-i spun cât o iubesc, sau să-i mulțumesc pentru cât este de bună. Însă eram “șocată”, nu știam cum să reacționez, acesta este adevărul”, încheie Valerica Chelaru.
Cum a ajuns icoana la Vaslui?
A doua zi, Valerica Chelaru a plecat la Maica Elisabeta, maică cu viață sfântă și binecuvântată, ce trăia la Bacău, cu gândul ca să-i spună ce s-a întâmplat în casa ei. “Maica era așa veselă cu mine, că am uitat să-i mai povestesc de icoană. Așa de frumoasă a fost întâlnirea cu dânsa, că n-a mai fost loc de povestit. Am uitat pur și simplu, semn că nu trebuia descusută atunci întâmplarea. (va urma)
Mia iesit mie pula mare
Mihaela, cum poți scrie asemenea prostii ?
Îți bați joc de oameni și judecata lor. Și, trebuia să fii ziaristă ….!
Dacă o femeie are vedenii „de vârstă”, tu nu ai discernământ ?
Păcat !
Toate panaramele inclusiv această Mihaela au ajuns acuma credincioase, vai de capul lor ca tare le-a mai plăcut la tinerețe anturajele și multe, multe altele.
Dumnezeu vede tot, și într-o zi le va da peste ochii cu asemenea aberații, prostii, minciuni.
Ma mir cum cei de la acest ziar primesc toți nebunii sa facă articole cu asemenea minciuni.
Îi va face de rușine pe redactorii ziarului cu asemenea aberații.
Și maria egipteanca s a canonizat așa că ce vrei sa zici
Fiecare are o icoană la care se roagă în casă și este făcătoare de minuni totu e sa crezi
cum sa scrii asemenea aberatii !! popii rad ca putem crede asemenea minciuni , dar le convine ca suntem prosti .asa aduna ei bogatii ….
Si se mai mira unii de ce zona asta este atât de dus cu pluta 🙂