Un procent de minim 10% din efectivul mediu de persoane private de libertate de la Penitenciarul Vaslui urmeazã cursuri de alfabetizare si scolarizare.
Un procent de 10% a detinutilor Penitenciarului Vaslui urmeazã cursuri de scolarizare si alfabetizare. Activitatea de scolarizare se realizeazã în colaborare cu cadre didactice, angajate ale Inspectoratului Scolar Judetean si activând la Scoala Generalã “Constantin Motas“ din Vaslui. În acest moment, 61 persoane private de libertate sunt înscrise în anul scolar 2011-2012, desfãsurând activitãti pe un curriculum scolar stabilit la nivel national de Ministerul Educatiei. Din cele 61 persoane private de libertate, 25 studiazã la nivelul primar si 36 în ciclul gimnazial. Începând cu anul scolar 2011 / 2012, în penitenciarul din Vaslui a fost înfiintatã o clasã în regim simultan, clasa a VII-a clasa a VIII-a, afiliatã Scolii Generale ”Constantin Motas“ Vaslui. Diploma de studii, certificatul de absolvire, precum si foaia matricolã, se elibereazã de cãtre unitatea de învãtãmânt care asigurã cu personal didactic buna desfãsurare a cursurilor. Detinutii nu au de ales, conform Legii nr. 83 / 2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 275 / 2006 privind executarea pedepselor si a mãsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, scolarizarea persoanelor private de libertate este obligatorie, iar fiecare detinut care promoveazã un an scolar beneficiazã de 30 de zile considerate ca executate din pedeapsã, zile care se acordã numai în cazul absolvirii anului scolar. Vârsta elevilor nu are importantã, astfel cã, cel mai în vârstã înscris în clasa I are 32 de ani, în timp ce decanul are 46 de ani si este elev în clasa a VIII-a. Cel mai tânãr detinut urmeazã cursurile clasei a V-a si are 21 de ani. Existã si detinuti ambitiosi care, desi se aflã dupã gratii, reusesc sã urmeze cursurile unor facultãti, asa cum a fost cazul unui condamnat care a absolvit în regim de învãtãmânt la distantã Facultatea de Marketing si Afaceri Internationale a Universitãtii “Spiru Haret”. “Perioada detentiei este una în care persoana privatã de libertate ar trebui, pentru a nu trãi sentimentul desertãciunii si al inutilitãtii, sã valorifice la maxim singurul bun pe care îl mai are si anume timpul vietii sale. Tot ce avea pânã în prezent, familie, prieteni, relatii, bunuri, statut social, acum îi sunt greu accesibile asteptând si pentru cel mai mic <<contact>> initiativa celorlalti. Posibilitatea de a oferi sau a face <<ceva>> care sã-i reprezinte, care sã-i ajute în viitor, le conferã persoanelor private de libertate sentimentul utilitãtii si sansa de a fi mereu parte din societate. Spatiul penitenciarului devine astfel o zonã esentialã a societãtii, locuitã de oameni asemeni nouã care, dintr-un motiv sau altul, au decãzut temporar din conditia lor naturalã de fiinte libere. Noi, cei din penitenciar, ne-am asumat dificila sarcinã de a pregãti si ajuta semenii pentru revenirea în comunitatea pe care vremelnic au pãrãsit-o, convinsi fiind cã lucrãm în folosul nostru, al tuturor.” a declarat Nicolae Toma, purtãtor de cuvânt al Penitenciarului Vaslui.
Statul iese în pierdere
Desi pe perioada detentiei, persoanele private de libertate beneficiazã de mai multe programe a cãror scop este reabilitarea lor, în momentul în care sunt eliberati programele nu le mai sunt de folos. Statul cheltuie sume mari de bani pentru acestia, o persoanã privatã de libertate costã statul român, în medie, 2.200 de lei pe lunã. Având în vedere cã majoritatea fostilor detinuti recidiveazã, banii cheltuti pentru educarea si reabilitarea acestora par a fi o pierdere. Reintegrarea în societate este dificilã, acestia fiind stigmatizati, si cu toate cã multi îsi doresc un loc de muncã, majoritatea angajatorilor le întorc spatele. Evolutia fostilor detinuti ar trebui urmãritã si dupã eliberare, statul trebuind sã investeascã si în reintegrarea acestora.
