Micii eroi

O poveste impresionanta cu cinci copii care cresc fara mama si fara tata, in comuna Costuleni, s-ar putea transforma intr-o drama. Micutii, cu totii curatei si frumusei, au ajuns sa se gospodareasca singuri dupa ce tatal i-a abandonat, iar mama a plecat in Italia, fara sa se mai intereseze de ei. Luni intregi, copiii nu au avut alta sursa de venit decit banii pe care ii cistigau muncind prin sat. Cu toate acestea, ei s-au descurcat foarte bine, in casa e foarte curat, ei reusind sa se tina cu succes si de scoala.

Cinci frati au ajuns in sistemul
de protectie a copiilor, desi reusisera sa se descurce foarte bine si singuri. Mama e mai mult plecata la munca in Italia, tatal e in alta localitate si nu-l vad cu lunile, iar bunicii nu vor sa-si asume responsabilitatea cresterii lor.

Cei cinci frati au reusit sa tina gospodaria singuri, practic fara nici un ajutor. Actiunile Directiei de Asistenta Sociala pentru rezolvarea problemei abandonului ar putea da insa nastere unor probleme inca mai mari.

Dupa mai multe luni in care s-au incercat mai multe variante de rezolvare a situatiei, cei cinci frati au ajuns in Centrul de Primire Minori in Regim de Urgenta (CPRU). Din cauza aglomeratiei din centrele de plasament ei vor fi despartiti, fetele intr-o parte, baietii in alta.

“Mama ne mai trimitea bani, dar tata ii cheltuia aiurea”

Cei cinci frati se asaza pe o canapea, cuminti, asteptind sa raspunda la intrebari. Cinci capete tunse chilug, de nici nu-ti dai seama care e baiat si care e fata. Imi explica toti apoi, vorbind aproape in acelasi timp, ca au capatat niste “miscatori” prin par
si alta solutie decit cea radicala nu s-a putut gasi. Copiii nu par totusi sa fie deranjati de noul lor aspect.

Pe rind, de la mare la mic, fiecare din ei se prezinta: Mihai: elev in clasa a X-a la Liceul Teoretic din Raducaneni, Cristina: 13 ani, clasa a VI-a in satul Cozia – Costuleni, Ana-Maria: 12 ani, in clasa a V-a in acelasi sat, Georgiana: 6 ani, grupa pregatitoare la gradinita, si Andrei: 5 ani (chiar daca spune cinci si arata patru degete), deja in grupa mare la gradinita. Cei mici n-au stare si nu reusesc sa stea linistiti pe canapea decit la indemnurile mai ferme ale fratilor mai mari.

In lipsa parintilor, cei cinci copii au fost nevoiti sa se gospodareasca singuri, cei mai mari devenind maturi aproape peste noapte. Constient sau nu, Mihai si Cristina au preluat rolurile de mama si tata, avind grija de cei mai mici dintre fratii lor.

De citiva ani, mama lor pleaca in mod constant in Italia la munca, iar despre tatal lor copiii spun ca s-a mutat in alt sat de cind s-a despartit de mama. Femeia a lasat o procura prin care bunica celor cinci copii, care locuieste in acelasi sat, era indreptatita sa ridice alocatiile. Procura a expirat insa si din iulie nici macar alocatiile nu mai vin.

“E mai greu asa, dar ne-am descurcat, am trecut si peste iarna. Mama statea in Italia cite un an si venea acasa numai de Craciun. Ne mai trimitea bani, dar tata ii cheltuia aiurea. S-au despartit la un moment dat si el s-a mutat in alt sat, in Covasna. A mai trecut pe la noi cred ca de patru ori de cind a plecat, si ne-a dat cite 10 lei la fiecare”, povesteste Mihai, cel mai mare dintre frati.

Copilarie impartita intre munca, scoala si joaca

Desi la virsta adolescentei, baiatul a fost nevoit sa se maturizeze inainte de vreme pentru a putea avea grija de fratii sai mai mici. Povesteste cum face mincare in fiecare zi si nu pierde ocazia sa spuna mindru ca stie sa faca sarmale, fel de mincare foarte apreciat de catre fratii lui mai mici, din cite se poate observa dupa reactiile lor.

Fiecare dintre ei spune care e contributia lui in bucatarie, Andrei fiind foarte mindru ca la cinci ani el poate sa curete cartofi. Si cu masina de spalat se descurca singuri, iar proviziile pentru iarna
le aduna tot ei. De altfel, Mihai si Cristina au mers chiar la munca cu ziua, la taiat porumb, cind luau cite 25-30 de lei pe zi. Banii se duceau pe piine, suc si inghetata, spre deliciul celor mici. “Ne mai aduce tataia lemne cu caruta, dar mai mult adunam crengi de prin copaci ca sa facem focul iarna. Ne descurcam”, mai spune Mihai, in ochii caruia parca s-a adunat toata tristetea din lume.

Replica “ne descurcam” apare destul de des in conversatia noastra. Intrebati daca mai au timp de joaca, copiii spun ca se descurca si in acest caz. Probleme au insa cu vecinii. “Nu prea avem parte de distractii. Nici macar cu bicicleta pe drum nu putem iesi pentru ca ne pirasc vecinii la mama. Cind eram acasa, Andrei si Georgiana erau mai linistiti, isi gaseau de treaba. De cind am ajuns aici in centru, unde sint si alti copii, au inceput sa se alinte”, mai spune Mihai despre cei doi fratiori care se zbenguie pe canapeaua unde nu-si mai gasesc locul.

In ciuda vietii pe care au dus-o, mai mult singuri decit ingrijiti de propriii parinti, copiii maturizati fara voia lor stiu deja ce vor sa devina in viata. Cristina vrea sa fie cintareata, Georgiana vrea sa fie medic
, ca sa opereze oameni, Andrei vrea sa devina “polisist, ca sa prind oameni si sa-i pun la inchisoale”, dupa cum zice el, mai stilcind din litere.

Cristina si Mihai, cei mai mari dintre copii, nu s-au hotarit inca. Lui Mihai ii place sa cinte la biserica, se duce duminica si cinta cu dascalul de acolo la strana.

La scoala n-au avut probleme. Fetele nu prea se inteleg cu matematica, iar lui Mihai i-a fost mai greu pentru ca e nevoit sa faca naveta la Raducaneni, de multe ori parcurgind cei citiva kilometri pe jos, indiferent daca e vara sau iarna.

“Speram sa gasim o solutie buna, pentru ca merita”

Faptul ca situatia celor cinci copii a devenit mai dificila i-a determinat pe asistentii sociali sa nu-i mai lase acasa. La vizita de la sfirsitul lunii august, echipa de la DGASPC a vorbit cu cei mici, care au spus ca n-au mai primit bani de la mama de aproximativ doua luni.

Prin telefon, femeia din Italia le-a transmis asistentilor sociali ca nu poate reveni in tara decit in decembrie. Copiii nu mai primeau nici alocatia incepind din iulie, fiind lipsiti astfel de orice sursa de venit. Lipsa interesului din partea bunicilor si faptul ca incepe scoala i-a determinat pe reprezentantii DGASPC sa propuna intrarea copiilor in sistemul de protectie.

Cei cinci au ajuns in CPRU in urma cu aproximativ o saptamina si urmeaza sa intre in sistemul de protectie a minorilor. Din cauza aglomeratiei din centrele de plasament ale Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului
Iasi, cei cinci frati nu pot merge toti in acelasi loc, astfel ca vor fi despartiti. Fetele vor merge in Centrul Madre Carla din Butea, care apartine de Asociatia Surorilor Misionare ale Patimilor lui Isus. Baietii vor merge in centrul de plasament de tip familial Primaverii.

“Centrele de plasament sint pline. La noi sint inca copii care din iulie asteapta sa fie repartizati in centre. Am lucrat la capacitate maxima toata vara, n-au fost zile cu mai putin de 20 de copii in centru. De cind a inceput criza, astfel de cazuri sint din ce in ce mai multe. E pacat sa-i despartim, pentru ca sint foarte atasati unul de altul si despartirea ar fi o trauma in plus pentru ei. Sint copii foarte buni. Speram sa gasim totusi pina la urma o solutie mai buna, pentru ca micutii merita mai mult”, a declarat Silvia Vartolomei, sefa CPRU.

O alta solutie

Cazul copiilor se afla in atentia Centrului Zonal Cozmesti inca din 2008, timp in care copiii au fost monitorizati. Pina la sfirsitul lunii august 2010, reprezentantii centrului insotiti de o echipa de specialisti de la Asociatia Alternative Sociale au venit in vizite de evaluare la domiciliul copiilor. La una din revenirile in tara, mama copiilor a nominalizat o matusa si apoi o vecina drept inlocuitor pe durata cit ea este in strainatate.

“Teoretic, baiatul cel mare ar putea sa-i ia in grija sa pe ceilalti, dar in momentul in care implineste 18 ani si devine major. Ar trebui sa indeplineasca insa mai multe conditii, printre care sa aiba o locuinta si sa faca dovada ca-si poate intretine frati din punct de vedere financiar. Cazul va trebui insa reevaluat. Speram sa gasim o solutie sa nu fie nevoie sa-i despartim”, a declarat si Tiberiu Bantas, purtatorul de cuvint al DGASPC. Asta spera si micutii din suflet: sa fie alaturi de fratiorii lor.

ziaruldeiasi.ro




2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ