„Dragoste” de fiu
BESTIE… Chinuri greu de imaginat pentru o femeie în vârstă de 76 de ani, din satul Focșeasca, comuna Tăcuta. În noaptea de Revelion, când toată lumea se pregătea să sărbătorească trecerea în noul an, Mărioara A. a fost nenorocită în bătaie chiar de propriul fiu, care și-a pierdut mințile pe fondul consumului de alcool. Lovită cu bestialitate în cap și cu picioarele sfărâmate, bătrâna a îndurat dureri cumplite, pe care le resimte și azi, la cinci zile de la bătaie. Înainte să părăsească locuința, fiul și-a dezbrăcat mama de puloverul plin de sânge și l-a aruncat în foc, apoi a pus mâna pe o butelie pentru a da drumul la gaz, crezând că așa își va șterge urmele. Doar lacrimile și implorările mamei care zăcea neputincioasă la podea l-au făcut să se răzgândească. De pe 31 decembrie noaptea și până luni, 4 ianuarie, victima s-a mutat la o vecină, pentru a nu mai trece prin ce a trecut. „În noaptea aia nu mai puteam să merg, atât de tare m-a lovit cu bocancii peste picioare. De frică să nu se întoarcă, am sunat o vecină care a venit și m-a luat. Dacă venea înapoi probabil mă omora, așa de pornit era. Nu am vrut să anunț poliția pentru că nu vreau să-i fac rău, nu vreau să ajungă în închisoare. El, dacă nu bea, e un om foarte liniștit și foarte ascultător. Cum pune gura pe rachiu, cum se transformă”, ne-a declarat femeia. Oamenii din sat spun că Mărioara A. trăiește acest coșmar de câțiva ani, iar de fiecare dată când a luat bătaie a preferat să-și ierte agresorul. Probabil la fel făcea și de data aceasta dacă picioarele nu i se învinețeau, iar vecinii nu erau nevoiți să sune la salvare pentru a o transporta la spital.
Deși obișnuim să spunem „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”, în realitate, vârstnicii din acest județ sunt abandonați la vârsta la care au cea mai mare nevoie de ajutor. Pentru ei, asistența medicală la domiciliu este un lux. La fel și asistența socială, acordată de primării. În fiecare an, sute de bătrâni își strigă chinurile și neputințele, însă vocile lor sunt prea puțin auzite de niște funcționari care nu înțeleg că asistența socială nu înseamnă doar muncă de birou, doar constatare, ci mai înseamnă și prevenție și muncă în teren. Coșmarul prin care a trecut Mărioara A. din satul Focșeasca, comuna Tăcuta, în ultimii 15 ani, ne arată cât de putred este acest sistem remunerat cu sume colosale din bugetul de stat. Fostă economistă și șefă de echipă la colectiv, bunica Mărioara a avut grijă în tinerețe de toate magaziile din comună. Spune că Dumnezeu i-a scos în cale soțul, un om de o bunătate cum rar i-a fost dat să vadă, și tot Divinitatea i-a ajutat să aibă doi băieți. Pe Puiu l-a născut prematur, cu o lună înainte de termen, iar asta a făcut-o să-l iubească și mai mult. „După ce l-am născut, o lună de zile am stat cu el în spital, până a făcut greutatea. Acum nu știu cum mai e, dar pe vremea când eram eu tânără nou-născuții nu se externau până nu aveau o anumită greutate. M-am chinuit cu el, mi-a fost greu, dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să-l părăsesc. L-am crescut cum am știut eu mai bine, tot timpul îl luam cu mine la serviciu, îl plimbam cu mașina, i-am oferit tot ce a vrut și a avut nevoie. Acum, când mă uit prin ce trec și câtă suferință îmi este dată să îndur, vă spun cu mâna pe inimă, fără să-l supăr pe Dumnezeu, că îmi pare rău că nu l-am lăsat în spital. Îmi plânge sufletul că spun asta, dar credeți-mă că n-am crezut niciodată că voi avea o așa bătrânețe. Mă rog zilnic părinților mei care sunt morți, să vină să mă ia și pe mine, că nu mai suport „, își începe povestea bunica Mărioara, cu lacrimile șiruindu-se pe obraji.
„Băutura îl transformă într-un monstru”
Deși se trage dintr-o familie bună, cu părinții având servicii bine plătite, lui Puiu nu prea i-a plăcut școala. A absolvit doar opt clase, și imediat a început să muncească. A fost plecat și prin străinătate, unde a reușit să pună câțiva bani deoparte. La începutul anilor 2000 și-a întemeiat o familie, soția dăruindu-i cinci copii, dintre care primii doi gemeni. Stabilit definitiv în Focșeasca, Puiu a luat-o rapid pe calea băuturii, așa cum o fac mii de tineri din județul nostru, cărora satele vasluiene nu le oferă nicio perspectivă de viitor. Odată cu alcoolul au apărut și primele bătăi în familie. „Prima dată a sărit la bătaie la taică-su. Îl bătea fără motiv, tot din cauza băuturii. După ce soțul a murit în 2004, a luat-o la rând pe nevastă-sa și pe copii. De atâtea ori a fost fugărită săraca femeie de acasă, bătută pe drum, de față cu alții. Copiii au fost luați la Protecția Copilului, au avut necaz mare cu el. Până într-o bună zi când s-a săturat, și-a luat copiii și a plecat în Italia. Îmi erau tare dragi nepoțeii și tare mult m-am întristat când au plecat, că eu i-am crescut mai mult, dar i-am înțeles că trăiau un coșmar aici. După ce l-a părăsit soția și a rămas singur, a început să mă bată pe mine. Când nu bea, mă înțeleg cu el, e liniștit, dar dacă pune gura pe rachiu, e jale. Băutura îl transformă într-un monstru”, mai spune victima. La început a mers pe calea legală și a anunțat poliția, care a emis un ordin de protecție pe numele bătăușului pentru o perioadă de șase luni. Foaia nu a ajutat la nimic, bătrâna fiind în continuare agresată de cel căruia i-a dat viață. Anii trec, iar bătăile devin din ce în ce mai violente. În 2017, bunica Mărioara ajunge la Spitalul Județean de Urgență Vaslui cu piciorul drept fracturat, tot în urma unei bătăi încasate de la fiul ei. De cel puțin patru ani, întreg satul știe că femeia este bătută cu regularitate, însă nimeni nu face nimic. Asistența socială din cadrul primăriei a fost ca și inexistentă în toată această perioadă, iar poliția s-a făcut că se uită în altă parte de fiecare dată când oamenii din sat vorbeau despre coșmarul prin care trece bătrânica.
„Ai scăpat de două ori, a treia oară te omor”
Suntem în data de 31 decembrie 2020, iar bunica Mărioara se pregătea să facă răcituri când s-a trezit din nou cu fiul ei pe cap. „El a băut vin în ziua aceea cu niște vecini. Au plecat cu vorbă bună de aici, și el și vecinii cu care veniseră. Cum au plecat băieții, cum m-am trezit cu el în casă, făcându-mă în toate felurile, proastă, curvă și câte și mai câte. Prima dată m-a lovit în cap cu pumnul. Pe urmă m-a strâns de gât, apoi a ieșit afară. Eu am zis să nu mai stau în fața lui, așa că am luat ceaunul cu zeama de răcituri și m-am dus în altă camera. El a venit după mine, mi-a luat ceaunul din mână și mi-a vărsat toată zeama aia, iar după aia a început să mă lovească din nou, cu bocancii peste picioare. Avea bocanci grei, cu metal în vârf. Tot strigam la el <<Puiu mamii,nu mai da în mine, că tare mă mai doare>> . L-am rugat să nu mă mai lovească, că eu sunt bătrână, trebuie să mor de acum, dar el, dacă face o prostie, se duce la pușcărie. El nimic, continua să mă lovească. Îmi tot zicea că am scăpat de două ori din mâinile lui, a treia oară mă omoară. O bătaie așa soră cu moartea am mai primit în 2017. După ce m-a bătut, mi-a luat flaneaua cu care eram îmbrăcată și pe care cursese sânge și a aruncat-o în foc, apoi a pus mâna pe butelie. Atunci i-am zis să aibă grijă ce face, să nu ajungă în închisoare. Probabil a vrut să mă sperie și mai tare. După aia a luat două sticle de vin și a plecat. De frică să nu se întoarcă, am sunat o vecină care a venit și m-a luat. Dacă venea înapoi probabil mă omora, așa de pornit era. Nu am vrut să anunț poliția pentru că nu vreau să-i fac rău. Poate l-o alege Dumnezeu într-un fel, eu nu pot să-mi trimit copilul la pușcărie”, ne-a mai declarat Mărioara A. Probabil despre chinurile prin care această femeie a trecut în toți acești ani nu s-ar fi aflat dacă rudele ei nu ne-ar fi contactat ieri. Tot ieri, după ce i-am explicat că e important să fie văzută de către un medic, bătrânica a fost preluată de o ambulanță EPA și transportată la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde a primit îngrijiri medicale. Cu leziuni grave la nivelul picioarelor și feței, bunica Mărioara va sta câteva zile internată în spital, apoi va reveni acasă unde, sperăm noi, nu va mai da ochii cu fiul ei.
