Nelu Tãtaru si adeptii lui Dan Marian, nãscuti în zodia porcului

EDITORIAL

De câteva zile, trompetele pesediste din presa vasluianã anuntã sfârsitul lui Nelu Tãtaru din fruntea organizatiei PNL Vaslui. Dupã ce i-au scris pe furis discursul ilegalistului Marius Arcãleanu, în care „eroul pandemiei” era etichetat dictator, despot sau arogant , se asteptau ca acesta sã-si dea demisia. Actiunea se voia a fi un manifest prin care se dãdea startul alegerilor interne de partid, iar compararea perioadei în care fostul ministru a condus PNL, cu una despoticã, era cheia campaniei de denigrare comandate. Gasca de tonomate tocmite pentru aceastã diversiune scriau pe asa zisele portaluri de stiri on-line ale Vasluiului sau Bârladului, subventionate din banii publici ai baronului rosu, cã Tãtaru nu mai apucã nici ziua de miercuri. Dar ultimatumul s-a scurs si tonul acestora s-a muiat, explicându-le credulilor cã, de fapt, acesta s-a salvat gratie unor „joculete” de culise. Si, brusc, au schimbat macazul, iar articolele lor au devenit patetice, cu mesajele rãzboinice transformate în amenintãri de genul „lasã cã o sã vezi tu pânã la urmã … Tãtarule!”.

De fapt, toatã aceastã mare zarvã a fost orchestratã de marii liberali vopsiti în rosu, pe care Buzatu îi tine în lesã si pe care Tãtaru i-a scos pe tusã demult. Simtind vânzoleala de la Bucuresti, din vârful partidului, dupã ce s-a dat startul competitiei dintre Cîtu si Orban, gasca lui Dan Marian s-a reactivat si începe operatiunea „marea reinfiltrare în PNL”. Si uite asa, a apãrut la sediul partidului, dupã ce au dat foc orgoliilor unor primari cãrora, vezi Doamne, Tãtaru nu le-a mai rãspuns la telefon, domnul Ponea, un fel de „tehnocrat” al vechiului PD. Acesta, fireste, trecea pe acolo întâmplãtor si nevinovat s-a asezat lângã Boros, care dintr-o datã a devenit critic la adresa lui Nelu Tãtaru. Nu-i putea reprosa acestuia cã e despot, precum Marius Arcãleanu, fiindcã tocmai l-a uns pe protejatul sãu senator si nici cã nu primeste ajutor de la Bucuresti, pentru cã se vede cu ochiul liber cã Bârladul e un mare santier. Dar a zis „domnule, nu se mai poate, de doi ani nu mai face sedinte, pe Tãtaru nu-l mai vedem la ochi, asa cã hai sã organizãm noi alegerile la PNL”. Desi trompetele anuntau cã tot partidul împãrtãseste viziunea lui Boros, s-a vãzut cã pânã la urmã nu este asa. Asa zisul „birou politic al mazilirii” nu s-a mai tinut nici miercuri, nici vineri si va avea loc atunci când Tãtaru l-a convocat, adicã sâmbãtã. Si are ca ordine de zi, stabilirea calendarului alegerilor interne, unde oamenii, „tehnocratii” lui Dan Marian nu vor mai fi nici arbitri si nici agitatori, asa cum voia grupul cu creierele spãlate de la Bârlad.

Dumitru Boros a fost bãgat în aceastã porcãrie de sfetnicii sãi de tainã, Tudor si Luca, dar mai ales de ambitiile lui Bâca de a fi eminenta cenusie a partidului. Scriind acest lucru, îmi asum toate criticile. Inclusiv aceea cã sunt gelos pe senator, cã nu mai sunt eu (sic!) omul din umbrã care manevreazã PNL (vezi declaratiile lui Buzatu, Marian sau Bichinet). Dar îmi asum si aceastã povarã, ca si pe cea prin care, în mod mincinos, sunt catalogat ca fiind cumãtrul lui Tãtaru si nu-mi pasã dacã aparatul de propagandã a lui Buzatu si Dan Marian va scrie cã fostul ministru a comandat acest text. Dar, sã revenim! De fapt, liberalii adevãrati si-au dat seama cã bula de scandal pe care Boros si oamenii lui au umflat-o la semnalul lui Marius Arcãleanu are un cu totul alt scop, nu cel al întãririi partidului sau al transparentizãrii acestuia. Sigur, or fi primari nemultumiti, dar poate si Tãtaru este supãrat pe neimplicarea unor primari la alegerile parlamentare. Acesta poate fi acuzat de lipsã de comunicare cu partidul, însã si metehnele vechi ale unor dinozauri sunt enervante, care vor discutii de tainã cu seful, în speranta cã acesta îi face lista lui mos Crãciun, care vine la Vaslui cu kilometri de asfalt, sute de poduri sau ajutoare pentru categoriile defavorizate. Aceste vremuri au apus demult, de când România s-a angajat ireversibil pe calea europeanã. Presedintele unui partid trebuie sã fie mãsurat prin prisma rezultatelor obtinute în competitiile electorale, prin transparenta pe care partidul o afiseazã fatã de membrii sãi si fatã de electorat, nu prin numãrul de combinatii pe care le face din bani publici.

Stiti ce-i nemultumeste pe unii din PNL, care s-au aliat la puciul lui Ponea si Dan Marian? Cã Nelu Tãtaru nu numeste lipitori de afise în serviciile deconcentrate ale judetului. Cã nu oferã sinecuri pentru fauna care misunã prin partid. La Vaslui, în deconcentrate s-au schimbat directorii doar acolo unde li s-au expirat mandatele, iar gasca de pucisti a intrat în fibrilatie, cã nu pot ajunge la ciolan. Ce rezultate a obtinut Marius Arcãleanu la fixarea pe postul de manager la Casa de Asigurãri de Sãnãtate dupã ce partidul i-a oferit sansa sã fie interimar un an si jumãtate în una dintre institutiile cheie ale judetului? Nota patru! Aici e problema. Arcãleanu trebuia sã rupã cartea pentru oportunitatea primitã, nu sã se tinã de combinatii si aranjamente politice. România are nevoie de profesionisti, nu de hahalere în functii publice. Nelu Tãtaru a fost un astfel de exemplu cât a fost ministrul Sãnãtãtii, a muncit pe brânci sã lase o impresie bunã, dupã ce partidul i-a oferit sansa de a fi omul cheie în plinã pandemie.

Nu a lãsat ministerul pentru CJ Vaslui, când toate sondajele îl dãdeau învingãtor în fata lui Buzatu. A preferat sã rãmânã un profesionist, fiind convins cã acest lucru îi va eroda imaginea si cã poate pierde tot dupã ce criza trece. Asta îi reproseazã grupul de la Bârlad, Marius Arcãleanu sau primarii de la Pogana, Vetrisoaia sau Banca lui Tãtaru. Cã nu îi alintã, cã nu iese cu ei la sprituri, cã nu-i cheamã la mese, la nea Miticã, ci preferã sã-si ducã angajamentele politice la bun sfârsit, chiar dacã nu mai este ministru. Liberalii rãspund de succesul campaniei de vaccinare si viitorul politic al partidului depinde de acest lucru, la care si Tãtaru în calitate de presedinte al Comisiei de Sãnãtate pune umãrul serios. Poate nu a stat atât de mult în Vaslui, asa cum îsi dorea Boros sau Bâca si poate nu a mers în campanie la firul ierbii prin judet, dar prin prestatiile sale de la Bucuresti a ridicat partidul la nivel national multe procente, iar acel 36% obtinut de Marius Arcãleanu la CJ i se datoareazã si lui, la fel cum i se datoreazã si câteva procente din scorul lui Boros la primãrie sau al lui Bâca la Senat.

Alegerile interne de la Vaslui trebuie sã fie un eveniment în viata organizatiei. Cu cât sunt mai multi candidati, cu atât mai bine. Lui Nelu Tãtaru nu-i este fricã de competitie, asa cum nu i-a fost fricã nici sã intre în spitale Covid si nici nu are veleitãti de despot, fiindcã nu s-a lipit de scaunul de la minister, cedându-l cu mare usurintã atunci când partidul a cedat portofoliul Sãnãtãtii la USR. Dar nu mai vrea sã retrãiascã momentele rusinoase ale anului 2016, când PNL al lui Dan Marian ajunsese ca un birt dintr-o garã rãpãnoasã, în care un condamnat reabilitat pentru trafic de persoane se juca de-a mama si tata pe sub fustele unei candidate siliconate cu mari probleme de moralitate. Atunci partidul era condus despotic, iar deciziile se luau în cerc restrâns. Acum este democratie, iar alegerile interne vor fi transparente, chiar dacã unii se tem de umbra lui Vrânceanu. Într-adevãr, Nelu Tãtaru la prima vedere e un candidat greu de bãtut, dar asta nu înseamnã cã trebuie ucis în culise. Responsabilitatea lui fatã de organizatie va fi de zece ori mai mare, dacã va defila singur în aceastã competitie. Si atunci vorbim de un câstig. Cine va avea curajul sã candideze cu Nelu Tãtaru acum, în mod onest si cu un proiect care sã se adreseze tinerei generatii, va fi viitorul lider al liberalilor vasluieni, fiindcã fostul ministru cautã un liberal tenace cãruia sã-i predea stafeta. Si spun lucrul acesta, fiindcã stim cu totii cât de legat este de meseria de doctor si de spital, acolo unde se simte apreciat si iubit de cei pe care-i vindecã. (Lucian TIMOFTICIUC)