Ca boală, COVID lovește nemilos, cu forme grave, în cei vârstnici, însă, după bunici, sacrificiul cel mai mare îl fac cei mici. Pentru ei, lipsa contactului comunității de aceeași vârstă este pur și simplu de neînlocuit.
„Sunt profesor educator la o grădiniță privată și am cea mai frumoasă profesie de pe planetă”, își începe Ema Tănase din Iași mărturia pe care a scris-o pentru site-ul de educație Școala 9. Ea povestește cum se vede din interior interacțiunea online, care îi sunt limitările, dar și plusurile. Tănase vorbește despre problemele pe care le întâmpină cu unii dintre părinți, „nu vor să-și lase copiii, pentru că spun că petrec prea mult timp pe ecrane, astfel zilnic trimit pe rețelele de socializare pe care le folosim imagini în PowerPoint pe care le pot xeroxa, linkuri de pe YouTube pentru a face audiție la cântece, poze la poezii sau atașez un folder cu fișe”. Educatoarea din Iași povestește cum competențele digitale ale copiilor pe care-i are în grupă au crescut spectaculos. Și nu doar abilitățile de folosire a internetului, ci și noua organizare pe care întâlnirile de la distanță le solicită copiilor. Dacă în primele zile țipau în microfon și se forma haos, acum ne așteptăm rândul și ne respectăm între noi. Ema Tănase, educatoare din Iași: Ea crede că în sine metodele și tehnologia nu satisfac nici 10% din nevoia pe care o au copii, dar, la lucrurile pozitive, toată noutatea situației poate fi percepută ludic de către cei mici. „Concentrarea celor mici nu este de lungă durată, atenția în unele zile de lucru nu le-o captez la fel de ușor ca atunci când suntem împreună fizic, iar la cei cinci anișori ai lor nu înțeleg toată această situație și o percep sub o formă de distracție”.
Citeşte întreaga ştire: O educatoare din Iași, despre grădinița online: „Întâlnirile pe Zoom, link-urile, filmulețele și fișele nu sunt suficiente nici 10%”
