O mamă „de împrumut”, mai bună și mai iubitoare decât mama de acasă!

MENIRE… În județul Vaslui sunt sute de asistente maternale, pentru care a fi „mamă” înseamnă, în mod paradoxal, o importantă datorie de serviciu, însă, unele dintre ele refuză să crească acești copii luați în plasament, cu rutina unui… job remunerat. Și pun suflet, de ca și cum acei micuți, ajunși în brațele lor, din cine știe ce drame de familie care trebuie uitate, ar fi fost lângă ele dintotdeauna. Un astfel de exemplu este Mirela Blagoci, din Bunești – Averești, una din acele „mame de plasament”, care însă a dovedit ce miracole poate face dragostea pentru copiii preluați din sistem. A avut până acum patru fetițe în ocrotire și cu fiecare dintre ele a reușit adevărate performanțe. Florentina, de pildă, a ajuns la ea când micuța era de vârsta școlii primare, dar nu știa nimic din ce știau colegii săi. Mama Mirela a avut atâta răbdare și dragoste, încât a reușit să o facă pe fetiță să devină premiantă în câțiva ani, ba chiar și șefă de promoție la un liceu din Huși, susținând-o apoi la facultate. Florentina a făcut facultatea de Biologie și lucrează la Iași, dar legătura lor a rămas de mamă și fiică. „Ea este ca și copilul meu. Casa mea este și casa ei. Când vine la Bunești și îmi spune „mămicuța mea” sau „casă, dulce casă”, eu știu că sunt mama ei. Pentru toate fetițele pe care le-am crescut, așa am fost. Și așa va fi”, spune, sigură pe sine, Mirela Blagoci.

Mama Mirela este de 16 ani asistent maternal și a decis să învețe această profesie după ce fiicele sale au crescut și au plecat să își construiască propriile lor vieți. A adus prima dată în casa sa din Bunești două surioare, venite dintr-o familie cu probleme, care aveau nevoie neapărat să uite prin ce au trecut. Una dintre ele avea anumite probleme medicale și, la un moment dat, a mers într-un centru specializat. Cealaltă fetiță a mers la școală la Bunești, unde nu prea putea face față cerințelor, căci pierduse materie față de ceilalți copii de vârsta sa. Noua sa mamă însă avea să vadă în acest copil cuminte și cu ochii vii, mult mai mult decât alții, așa că a înțeles îndată că dacă va avea răbdare să îi poarte mânuța, să îi explice împărțirea, înmulțirea, să o învețe cum să facă temele și să o învețe de ce este importantă școala, copila va persevera. Și așa a fost! „De fapt, vedeți dumneavoastră, asta este menirea unui asistent maternal: să ajute, să susțină un copil, cu tot ceea ce familia lui naturală nu a putut. E ușor să faci mecanic orice profesie, dar când pui suflet, pui grijă, pui dorința de a atinge niște limite de sus, atunci poți face minuni. Eu am văzut în Florentina un copil bun. Fiecare copil e bun și poate face lucruri bune, dar are nevoie de iubire. Și vreți să vă spun ceva? Și eu am învățat multe de la copiii pe care i-am avut în grijă. Și eu am primit multe de la ei. Mi-au adus bucurii, m-au făcut să râd, să mă simt prețuită, să văd roadele muncii”, spune Mirela Blagoci, cu ochii umezi de lacrimi.

„Degeaba te faci asistent maternal dacă nu ai sentimentul acesta că poți să te legi sufletește cu adevărat de copiii care ajung la tine”

Ce-i drept, acum, în aceste zile, Mirela Blagoci trece printr-o perioadă tristă, căci de curând și-a pierdut soțul, cu care a împărțit totul 40 de ani. El, la rândul său, a fost un tată minunat pentru copiii aduși în plasament. Pe patul de moarte, Neculai Blagoci i-a cerut soției sale să aibă grijă de copii, că de acum înainte doar pe ea o s-o mai aibă. „E o perioadă mai grea, dar o să-mi găsesc puterea să merg mai departe. Că așa mi-a zis, să am grijă de copii și să nu îi las niciodată. Florentina este mare, este la Iași, lucrează în învățământ, dar am fost, sunt și voi rămâne mama ei! Chiar recent am fost la ea, cu tot cu fetița de 12 ani, Cristinica, fetița pe care o am acum în plasament. Ne-am plimbat toate prin Iași, ca o familie adevărată și a fost frumos! Ele sunt ale mele și eu sunt mama lor. Degeaba te faci asistent maternal dacă nu ai sentimentul acesta că poți să te legi sufletește cu adevărat de copiii care ajung la tine. Eu, de cum le-am adus în casă pe toate fetițele, am simțit că sunt ca mama lor. Le-am crescut și am considerat că trebuie să învețe, să se dezvolte exact ca fetele mele naturale”, spune Mirela Blagoci.

„Da, de 8 Martie este și ziua noastră, a mamelor de plasament”

RECUNOAȘTERE… Mulți copii care cresc în familii de plasament nu reușesc să își găsească drumul sau echilibrul emoțional, care să îi transforme în adulți puternici și pregătiți pentru viață. Realitatea aceasta este dovedită de miile de tineri care ies din sistemul de protecție și se simt stingheri într-o lume puțin pregătită să îi înțeleagă. De aceea, asistenți maternali precum Mirela Blagoci, care își înțeleg misiunea de a schimba în bine destinul unui copil nedreptățit într-o familie naturală fără căpătâi, sunt oameni providențiali. „Eu nu am fost în stare să fac diferența între copiii mei și copiii pe care i-am adus în plasament. Și cred că toți asistenții maternali sunt la fel. Și, da, de 8 Martie este și ziua noastră, a mamelor de plasament. Pentru că important este cine te crește, cine e acolo pentru tine când și-e greu, nu cine te naște și apoi te părăsește”, spune Mirela Blagoci.