Omagiu adus lui Nicolae Tonitza la 135 de ani de la naștere (FOTO, VIDEO)

TONITZA FOREVER… Mucicipiul Bârlad a omagiat ieri pe bârlădeanul Nicolae Tonitza, unul dintre cei mai buni pictori ai țării, d ela a cărei naștere s-au împlinit 135 de ani, pe 13 aprilie. Cu acest prilej, deși mai târziu decât data exactă a nașterii, a fost dezvelit pe 25 aprilie a.c., un panou omagial, cu portretul marelui Tonitza în mijloc înconjurat de câteva dintre operele lui cele mai valoroase, care acum se vând la licitații cu sute de mii de euro! La evenimentul organizat de primarul municpiului Bârlad, Dumitru Boroș, a fost învitată și strănepoata pictorului, Andra Tonitza, care locuiește la București. Panoul a fost pus pe scuarul dintre Podul Pescăriei și Biserica Vovodenia, acolo fiind identificat locul unde a fost casa părintească în care s-a născut și a copilărit N.N.Tonitza.

Pe 13 aprilie, s-au împlinit 135 de ani de la nașterea lui Nicolae N. Tonitza, unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”. Este considerat liderul generației sale de artiști, remarcându-se prin complexitatea activităților pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor și cronicar plastic. Tonitza s-a consacrat în pictură ca un remarcabil creator al portretelor, în particular al copiilor – gingași și inocenți – , dar și al portretului feminin, pentru care manifestat o atracție specială, reușind să-i surprindă, ca nimeni altul, expresivitatea. Mândria că Bârladul a dat lumii un pictor extraodinar, a făcut ca autoritățile locale să de numele de N.N.Tonitza unei străzi, Școlii de Muzică și Arte Plastice, Galeriilor de Artă și acum au ridicat un panou omagial, care noaptea luminează, cu portretul marelui N.N.Tonitza și cu câteva din operele sale nemuritoare. Lucrarea a fost concepută de profesorul de arte plastice Sebastian Pascu și executat de Sebastian Perju, care administrează o firmă de specialitate (Sign @ Design SRL) din Bârlad. La dezvelirea panoului omagial al pictorului N.N.Tonitza a participat și strănepoata marelui pictor Andra Tonitza, din București.

„Am localizat, cu datele pe care le-am avut, desigur nu certe, dar aproape sigure, că aici ar fi casa părintească unde acum 135 de ani s-a născut marele pictor N.N.Tonitza. A învățat la Colegiul Codreanu și în acest oraș natal a copilărit. În semn d eprețuire, noi bârlădenii am comandat această lucrare spre aducere aminte de acest mare bârlădean și sunt bucuros că o am alături la acest evenment pe strănepoata pictorului,. Andra Tonitza”, a precizat primarul Dumitru Boroș.

Pictorul copiilor s-a născut la Bârlad. Date biografice

Nicolae Tonitza s-a născut in 1886 la Bârlad, primul dintre cei cinci copii ai Anastasiei și ai lui Neculai Toniță. Frecventează școala primară și urmează Gimnaziul real „Manolache K. Epureanu” din Bârlad. În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare (dar nu va putea să își ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenților), iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu, cu care va rămâne prieten până la moartea celui din urmă. A făcut parte din „Grupul celor patru„, alături de Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu și Oscar Han.

În 1908 pleacă în Germania, la München, unde este admis la Königliche Bayerische Akademie der Bildenden Künste (Academia regală bavareză de arte frumoase) în clasa profesorului Hugo von Habermann. Expune la Kunstverein, trimite caricaturi la revista Furnica și articolul „Importanța criticii de artă” la revista „Arta română” din Iași, care reprezintă debutul său în publicistică. Părăsește Germania, fără să-și fi terminat studiile și călătorește în vara anului 1909 în Italia și în toamnă în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris. În 1911 se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen, la Liceul militar). În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de „pictor bisericesc”. Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. Se căsătorește în 1913 cu Ecaterina Climescu și va avea doi copii, Catrina și Petru. Din cauze economice renunță la pictură câțiva ani și lucrează ca redactor la ziarul „Iașul”.

În anii următori, până în 1934, au loc repetate expoziții ale „Grupului celor patru”. Tonitza, între timp considerat „cel mai de seamă” pictor român în viață, expune și în străinătate: Barcelona (1929), Amsterdam (1930), Bruxelles (1935). În 1933 ocupă catedra de pictură la Academia de Belle-Arte din Iași, rămasă vacantă în urma decesului lui ștefan Dimitrescu, iar în 1937 devine rector al Academiei. În 1939 se îmbolnăvește grav și la 26 februarie 1940 se stinge din viață.




2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ