O realitate crudă, ascunsă de ochii publicului și ignorată de stat, scoate la iveală reminiscențe ale orfelinatelor groazei din anii ’90. În România, încă mai sunt copii și tineri bolnavi ținuți în condiții dezumanizante. Un băiat de 24 de ani cu dizabilităţi intelectuale a fost ţinut legat mai bine de un an și jumătate într-un centru din Mureş, iar un altul este plimbat de un an între spitalele de psihiatrie din Suceava, după ce familia l-a abandonat, iar statul nu-i găsește loc niciunde. Sunt doar două exemple dintr-o lume nevăzută și chinuită, captivă în centre și spitale de boli mintale, unde mai nimeni nu are acces. La Pacient în România, vedem cum zeci de instituţii care ar trebui să se ocupe de aceşti oameni nu fac nimic, dar public vorbesc despre integrare în comunitate.
Gabriela Nedelea, inspector de monitorizare la Consiliul de Monitorizare: „Eu n-am crezut că se poate așa ceva în secol XXI să pur și simplu să ții legat un om. El stătea cumințel pe scăunel și pe deasupra avea această bluziță de trening cu un fermoar tras până la gât, nu se vedea absolut nimic, iar pe dedesubt avea mânuța stângă, era prinsă aici, iar cea dreaptă pe partea cealaltă și legat pe spate cu niște chingi.” Așa a fost găsit George de către inspectorii Consiliului de Monitorizare în noiembrie anul trecut, în centrul de reabilitare Călugăreni. George are 24 de ani, iar pe mulți i-a trăit legat.
