31.1 C
Vaslui
01-iul.-2022

„Ori de câte ori acceptãm pãcatele în viata noastrã, nu facem altceva decât sã spurcãm templul trupului nostru”

ÎNVÃTÃTURI BIBLICE… Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Mãnãstirea Moreni, Protopopiatul Vaslui. Acesta a vorbit celor prezenti despre Maica Domnului, iar omilia sa a fost foarte adâncã si i-a îndemnat pe enoriasii prezenti la o reflectie duhovniceascã, fiind si perioadã de post. „Fecioara Maria a fost adusã la Templu pentru ca ea însãsi sã devinã un Templu al Domnului, un loc în care Dumnezeu sã Îsi gãseascã sãlas. Ea însãsi a devenit, prin sederea la Templu, un Chivot al Legãmântului, un Templu.”, a spus PS Ignatie, ca o concluzie a omiliei sale deosebit de interesantã, pe care vã invitãm sã o cititi si sã reflectati.

În cuvântul de învãtãturã, Pãrintele Episcop Ignatie a explicat fundamentarea biblicã a Sãrbãtorii Intrãrii în bisericã a Maicii Domnului:

„Memoria liturgicã a zilei ne pune spre reflectie duhovniceascã unul din evenimentele legate de viata Maicii Domnului, intrarea ei în Templu, afierosirea ei lui Dumnezeu. La o privire superficialã, am spune cã aceastã sãrbãtoare nu are fundamentare biblicã, cum are, de pildã, sãrbãtoarea Bunei Vestiri, cuprinsã în Evanghelia dupã Sfântul Luca. Intrarea în Bisericã a Maicii Domnului, chiar dacã nu este mentionatã în mod precis în Sfânta Scripturã, are conexiuni foarte profunde cu aceasta. Este suficient sã fim atenti la lecturile biblice din cadrul Vecerniei si la fragmentele din Epistole, care se citesc în cadrul Sfintei Liturghii. În Paremiile de la Vecernie ni se vorbeste despre Chivotul Legãmântului – locul în care Dumnezeu Se arãta evreilor si le vorbea, locul prezentei Sale si a coborârii slavei dumnezeiesti. În pasajul din Epistola cãtre Evrei care s-a citit în cadrul Sfintei Liturghii ni se vorbeste despre împãrtirea Templului: despre tinda Templului, despre «Sfânta» – locul în care erau pâinile punerii înainte si unde slujeau preotii, si «Sfânta Sfintelor» – locul cel mai tainic, în care intra, o singurã datã pe an, arhiereul, aducând jertfã de ispãsire pentru pãcatele poporului. În Sfânta Sfintelor erau adãpostite vasul cu Manã, Toiagul lui Aaron si Tablele Legii. Maica Domnului, ca cea care este Chivotul, L-a nãscut pe Hristos, Care este „Pâinea care S-a coborât din cer” – Mana. Toiagul lui Aaron este chipul fecioriei Maicii Domnului. Acest toiag, uscat fiind, a înflorit. La fel, Maica Domnului, fãrã împreunare bãrbãteascã, prin adumbrirea Duhului Sfânt, L-a zãmislit pe Fiul lui Dumnezeu, rãmânând Pururea Fecioarã. Tablele Legii, pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise – Hristos este noul Moise, care ne-a scos din robia pãcatului. Toate aceste referinte nu sunt întâmplãtoare. De fapt, nimic din slujbele Bisericii nu este la întâmplare. Totul are o coerentã, o logicã si o tesãturã internã la care nu ne gândim. Maica Domnului a intrat în Templu. Este dusã de cãtre pãrintii ei, Ioachim si Ana – oameni sfinti, cuminti, care se rugau foarte mult si împlineau poruncile lui Dumnezeu, trãind o viatã sfântã. Acestia au dus-o pe Fecioara Maria, la vârsta de 3 ani, la Templu”, a spus PS Ignatie.

Preasfintia Sa a arãtat care este tâlcul aducerii Fecioarei Maria la Templu, de cãtre pãrintii Ioachim si Ana

„Fecioara Maria a fost adusã la Templu pentru ca ea însãsi sã devinã un Templu al Domnului, un loc în care Dumnezeu sã Îsi gãseascã sãlas. Ea însãsi a devenit, prin sederea la Templu, un Chivot al Legãmântului, un Templu. Când Arhanghelul Gavriil i-a dat veste cã va zãmisli pe Dumnezeu-Fiul, ca Om, în aceastã lume, Fecioara Maria a devenit la modul concret, deplin, Templu al lui Dumnezeu. Maica Domnului a devenit o <<Sfântã a Sfintelor>> în care a intrat Arhiereul Cel Vesnic, Iisus Hristos. El S-a fãcut Om, a luat firea noastrã, în afarã de pãcat, ca sã ne dãruiascã lumina îndumnezeirii.”, a mai spus Episcopul Husilor, PS Ignatie. Ierarhul Husilor a mai explicat apoi, punând în paralel evenimente descrise în Vechiul Testament cu cele descrise în Noul Testament, semnificatia aducerii la Templu a Fecioarei Maria.

PS Ignatie a arãtat si care este mesajul Sãrbãtorii Intrãrii Maicii Domnului în bisericã

„Fiecare dintre noi trebuie sã devenim temple ale lui Dumnezeu, biserici ale Sale. Prin Taina Sfântului Botez, cu totii am devenit biserici ale lui Dumnezeu. Trupul nostru, ne spune Sfântul Apostol Pavel, este «templu al Duhului Sfânt», iar noi nu ne mai apartinem, ci suntem ai lui Dumnezeu. Inima este ca un altar pe care mintea – ca preot – aduce jertfa rugãciunii si a gândurilor bune îndreptate spre Dumnezeu. Maica Domnului ne învatã ca noi însine sã devenim biserici. În timpul slujbelor, episcopii, preotii sau diaconii cãdesc (tãmâiazã) si înspre credinciosi, nu numai înspre icoane, deoarece oamenii sunt ca niste biserici în care este asezat chipul lui Dumnezeu. În limba greacã, cuvântul <<chip>> are corespondent cuvântul <<icoanã>>. Noi suntem icoanele lui Dumnezeu. Suntem creati dupã <<icoana>> lui Dumnezeu. El este modelul, originalul. Existã o legãturã foarte profundã între textele biblice, omiliile pe care le-au rostit Sfintii Pãrinti si textele de slujbã ale acestei sãrbãtori. În condacul slujbei ni se spune: «Preacurat Templu al Mântuitorului, Cãmara cea de mult pret si Fecioarã, Sfintitã Vistieria Slavei lui Dumnezeu, astãzi este adusã în Casa Domnului, împreunã aducând harul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudã îngerii lui Dumnezeu. Aceasta este Cortul (chivotul) cel Ceresc». Sã ne învredniceascã Maica Domnului sã avem constiinta ca suntem biserici în care este Dumnezeu – pe care L-am primit în Taina Sfântului Botez. De noi depinde ce fel de vietuire ducem, cât de mult încercãm sã trãim o viatã de rugãciune, de isihie, de desprindere de ceea ce ne poate deturna de la calea Împãrãtiei Cerurilor, de desprindere de cele lumesti, mãrunte, care ne murdãresc sufletul. Ori de câte ori acceptãm pãcatele în viata noastrã nu facem altceva decât sã spurcãm templul trupului nostru. Sã îi cerem Maicii Domnului: <<Ajutã-ne ca trupul nostru sã devinã o bisericã în care este Dumnezeu, peste care se adumbreste slava Lui>>.”, a încheiat PS Ignatie omilia dedicatã Intrãrii Maicii Domnului în Bisericã.

spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

6 COMENTARII

  1. Januky, pentru neinițiați, paralelele „imperfecte” pot fi antinomii. Nu uita că publicul căruia i se adresează numitul, e semianalfabet, și limbajul arhaic poate fi mai ușor de înghițit, cât privește etimologiile, problema e că prea des vorbiți in pilde(socotesc că ești „branșat” la industrie, având informații de elină) pe când publicul nu înțelege nici informații directe. Deci unui vorbitor de greacă nu cred că îi scapă asemenea erori așa cum unui nevorbitor de greacă, doar informațiile trunchiate, adunate segmentat ii sunt pe deplin străine. Bun sau rău episcopul ăsta aduna in jurul lui poporul așa cum cei mai mulți nu o fac, ba dimpotrivă. Truismul zilei: dacă adună, măcar nu dezbină, cu vaccinuri și alte alea….

  2. „Civilizația nu își va atinge desăvârșirea până când ultima piatră din ultima biserică nu va cădea asupra ultimului popa.” — Émile Zola

  3. „Civilizația nu își va atinge desăvârșirea până când ultima piatră din ultima biserică nu va cădea asupra ultimului popa.” — Émile Zola

  4. Alo, redacția, vă rog publicați toată cuvântarea, nu doar frânturi care amețesc oamenii și oferă o imagine plăcută acestui episcop.

    Ați sărit spre exemplu pasajul în care episcopul vorbește despre paralele perfecte și imperfecte cum nu sunt nici în matematică. Profesorii colegiului Cuza Vodă s-ar speria dacă ar auzi că două paralele pot fi și paralele perfecte.

    De asemenea ați evitat pasajul în care episcopul vorbește despre un verb („a adumbri”) ce nu există deloc în traducerea actuala bibliei. Acest verb a fost folosit în traducerile vechi ale Vechiului Testament (cum ar fi cea a lui Bartolomeu Anania), dar incorect plasat, deoarece conform traducerii latine Vulgata, Moise nu se referea la umbrire, ci la simpla acoperire („operientes oraculum”) a Chivotului Legii utilizând un capac, fiindcă textul original ebraic al Vechiului Testament nu putea avea profunzime duhovnicească, bazându-se mai mult pe rit și nu pe exprimări ontologice. Verbul „a umbri” (la care de fapt se referă episcopul autor al cuvântării) apare totuși în textul original grecesc din Noul Testament al medicului Luca, unde se folosește termenul grecesc „epischiasei”, origine a cuvântului „episcopon”, de unde și ideea că EPISCOPUL ar trebui să fie slujitorul și protectorul oamenilor, asemenea Duhului Sfânt care a protejat pe Maria, sau asemenea lui Iisus care a spălat picioarele ucenicilor și i-a protejat în grădină. Totuși episcopul nostru este mai mult preocupat astăzi de publicitate și imagine inteligentă pe internet, după cum vedem cu toții, căutând răstălmăciri și cuvinte vechi din subsolurile altora, pentru a pare inteligent.

    Redacția vă rog să nu mai săriți fragmente. Lăsați-ne și pe noi să râdem de prostiile altora, nu le mai săriți pentru a proteja autorul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here