spot_img
38.5 C
Vaslui
13-iul.-2024
spot_img

Poftiți la festivalul „Ion Chiriac”!

- Advertisement -

DESTIN… 15 iunie, zi predestinată să fie importantă pentru Ion Chiriac. Iată ce semnificatii a avut în viața lui: Cea de-a treia ediție a festivalului va începe sâmbătă, 15 iunie. În această zi de iunie, Ion Chiriac îi cânta întotdeauna poetului Mihai Eminescu, pentru care avea mare respect. Îi interpreta cu mare bucurie și eleganță versurile puse chiar de el pe muzică, sau altele, scrise de Grigore Vieru și de maestrul vieții sale de artist, poetul Adrian Păunescu, singur, pe scenă, sau alături de elevii săi, în diferite spectacole și la busturile poetului de geniu al neamului românesc pe care îl sărbătorim sâmbătă. Tot într-o zi de 15 iunie, Ion Chiriac a evoluat pentru ultima dată la Cenaclul Flacăra, care în urma dezastrului de la Ploiești a fost desființat de conducerea de atunci a țării. Peste ani, Ion a sărbătorit alături de fratele lui Gelu, 36 ani de la debutul lor, tot într-o zi de 15 iunie, la Sala Sporturilor Vaslui. A fost marea reîntâlnire a Fraților Chiriac, într-un concert impresionant, pe care atât vasluienii, cât și Ion și Gelu Chiriac nu l-au uitat și nu îl vor uita vor uita vreodată. Iată, fără niciun aranjament, această ediție a festivalului va debuta tot în ziua de 15 iunie. Și, cel mai minunat lucru este faptul că festivalul va debuta la ora 11.00, în sala mare a Centrului Cultural „Podul Înalt”, de la Muntenii de Jos, unde Ion Chiriac a fost director, unde a pus umărul la creșterea lui și și-a lăsat o bucățică din suflet pe caldarâm. Probabil, Ion va primi o învoire să revină la fostul său loc de muncă, unde va fi readus la viață prin propria muzică. Seara,la ora 19.00, la Ansablul Monumental „Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare”, va fi inaugurat noul amfiteatru ce poate acoperi o asistență de aproximativ 300 de locuri.

Mihaela MANU:

Astăzi, când scriu, este praznicul Înălțării Domnului, praznic de bucurie și de plângere . Și se potrivește bine cu povestea mea și a lui Ion. Iată, Domnul Iisus, căruia Ion îi spunea „Șefu”, l-a luat la El. Au trecut deja trei ani. Îi era greu pe pământ. Eu am făcut să îi fie greu. Eu, sora lui de luptă și de suferință. Iartă-mă, Ioane. Iertati-mă, oameni! Rolul meu în viața lui Ion a fost mântuirea. Asta ceream mereu pentru el, dar nu credeam că darul va veni atât de repede și mai ales, chiar de ziua lui. Însă, dacă Ion a ajuns, și cred că a ajuns acolo, sus, în cer, unde este bine, pot fi iertată. Vă invit pe toți să îl readucem la viață pe Ion Chiriac ascultându-i cântecele, punând un gând bun și făcând o rugăciune pentru el. Ion Chiriac trăiește în inimile noastre! Prin cântecul lui, el este nemuritor.

Ion Chiriac a fost un artist atât de special, încât în fața frumuseții sale pălesc toate redutele din showbizul de astăzi. Era modest, o modestie care îl prindea tare bine, acum îmi dau seama. Atât cât a trăit lângă mine, nu am înțeles-o. Voia pantofii cei mai ieftini, refuza aproape toate propunerile mele de a face cumpărături pentru el, nu voia să fie prea des în atenția oamenilor. Voia să apară rar în spectacole, ca oamenii să îl dorească cu adevărat. Ion Chiriac a fost o poezie dramatic de frumoasă și ieșit din comun de sensibilă. Nu a vrut și nu a cerut niciodată mai mult decât i se cuvenea. Deși își știa valoarea și se comporta ca atare, avea acel bun simț sădit , cu siguranță, de Marina, mama lui cea frumoasă de la Ghermănești. Ion nu a vrut niciodată să se despartă de ceea ce era: o bucățică din puritatea lumii de altădată, ce nu se dă bătută în fața artificialului ce încearcă să își întroneze supremația în toate. Ion nu s-a desprins niciodată de lumea în care a crescut și de oamenii ei, nu și-a dorit niciodată alte lumi care să îI aureoleze împlinirea. Dacă ar fi făcut pasul pe care l-au făcut atâția alții, ce și-au părăsit rădăcinile pentru a străluci acolo unde se văd cel mai bine artiștii, n-ar mai fi fost Ion. Frumusețea și farmecul muzicii lui, vine tocmai din acel fior tainic al simplității calme și extrem de sincere, ce te cuprinde atunci când o asculți. O poezie, o liniște adunată din toată frumusețea lumii. O floare de colț ascunsă bine. Asta a fost Ion Chiriac. Simțea și trăia ceea ce făcea, fără să aibă vreo limită. Se abandona total în cântec. Ținându-și în brațe chitara, devenea una cu ea. Atunci era Ion cu adevărat, pe scenă. Când cânta, era ca și cum ar fi fost, pe bucata de lemn, o icoană vie. Se năștea o bucurie în el, pe care o transmitea tuturor. De aceea avea nevoie în sălile în care cânta de o anumită atmosferă. El folosea în limbajul său de fiecare zi cuvântul „sfânt” foarte des, ca pe o broșă pe care femeile și-o atașează la orice rochie pentru că le completează perfect personalitatea. La Ion, toate zilele erau sfinte. Numai ce îl auzeai că spune: Sfânta luni, sau sfânta marți… Și când spunea cuvântul „părintele”, referindu-se la preotul său de la Ghermănești sau la oricare prelat, se năștea pe chipul lui, în clipa pronunțării cuvântului, o magie de afecțiune și respect, pe care nu aveai cum să le treci cu vederea. ÎI plăcea să mângâie cuvintele, chiar cu inima lui, atunci când le prezenta. Ion Chiriac trebuia simțit, dragii mei, trebuia trăit. Atunci când spunea : „părintele Sorin”, parcă spunea Sfântul Mina este la noi în casă. O așa mare bucurie se vedea pe chipul lui. Trăia la maxim tot ceea ce spunea, ce credea, ce simțea, ce făcea. De aceea a vrut cred că Dumnezeu să ne întâlnească viețile, să ni le transforme din apus, în câmp de luptă. Așa a fost lupta ce am dus-o,ce am putut-o duce. În rest, rămâne pentru alte timpuri, pentru alte vieți, să facem ceea ce nu am apucat să facem și ne doream să facem în această viață. Am trăit cincisprezece ani o poveste de luptă, de durere, de iubire și de bucurii și de lacrimi pe care o biată inimă ca a mea nu a putut să o dezlipească în niciun chip de pe pereții ei, pe care s-a imprimat cu o putere nebănuită de mine. Acum, viața mea și a lui Ion Chiriac se află în multe cutii, în lacrimi, în magazii, în prea multe locuri razlețe și străine, să le pot strânge încă la un loc. De aceea nu am mai putut trăi.Timp de trei ani am fost doar fantoma care își caută locul. Am nevoie să trăiesc, pentru a-l readuce pe Ion la viață. Și odată cu el, și pe mine. N-am mai trăit în apropierea unui artist. Ion a fost un dar și o misiune pe care am îndeplinit-o într-o oarecare măsură. Noi am ars pentru niste idealuri pe care le-am preluat unul de la altul și le-am amestecat atât de tare, și le-am iubit atât de tare, încât de o viată în doi, nu a mai fost loc. Nici timp, până la urmă. Deși proiectasem pentru viitor, ceea ce ar trebuit pentru artistul Ion (plănuisem în sfârsit ca el să fie prioritatea noastră), Dumnezeu a hotărât că ceea ce a avut el mai important de făcut pe lume, a împlinit. Ion s-a sacrificat pe el pentru alții. Chiar șI pentru mine șI pentru visul meu. A fost nebunia noastră frumoasă. Noi, oamenii, avem un destin. Și mereu nu înțelegem asta. Uneori este prea târziu și imposibil să reparăm ceea ce am ratat. Însă astăzi e ziua în care eu voi învia cu adevărat. Până acum nu am putut. Primiți-mi inima pe care v-o dăruiesc, pentru că altfel nu pot. Nici Ion nu putea fi altfel. Dar nimeni nu l-a înțeles, nici măcar eu. A fost, cu siguranță, însă, o mână care l-a mângâiat și l-aiubit nespus, ca și pe mine. A fost mâna care de ziua lui, în urmă cu trei ani, i-a dăruit mântuirea. Eram într-o luptă tare grea amândoi. Ion era mai sensibil decât mine. Promit să vă spun povestea cu adevărat, într-o zi. Dacă Dumnezeu a hotărât să-i dea asemenea dar de ziua lui, plecarea de pe pământ, luându-l din povestea noastră, mă înclin, accept și mă întorc la treabă! Și o încep, poftindu-vă la festivalul lui Ion. Vă aștept acolo! Ion Chiriac va fi, cu siguranță, cu noi, lângă noi! Alături de Ioana, Gelu Chiriac, Romică Brunchi, Tiberiu Ioniță, Sorin Poclitaru, Ducu Bertzi și Cătălin Stepa, fiul Tatianei Stepa. Duminică , de la ora 17.00, vă aștept la Ghermănești, unde vor avea loc recitalurile laureaților și vor evolua : Ioana, Gelu Chiriac, Romică Brunchi, Tiberiu Ioniță, Cătălin Stepa și Sorin Poclitaru.

Fiica lui Ion Enache: „Mulțumesc sutelor de copii care participă și cântă cu bucurie și emoție piesele tatălui meu”

„Mă reîntorc cu drag acasă. În weekend-ul acesta care vine, se întâmplă pentru mine cel mai frumos și important eveniment al anului, Festivalul Folk „Ion Chiriac”. Îmi crește sufletul și cred că tatăl meu se bucură enorm, acolo unde se odihnește sufletul lui, să vadă lucrurile frumoase care se întâmplă an de an, de când a trecut în neființă. Mulțumesc sutelor de copii care participă și cântă cu bucurie și cu emoție piesele tatălui meu, profesorilor minunați care se implică în cultivarea talentului lor, OAMENILOR cu suflet mare, care se implică în organizarea acestui eveniment. În fața acestora mă înclin și le voi fi recunoscătoare toată viața. Ne vedem pe 15 iunie la Muntenii de Jos, iar duminică, 16 iunie, la Ghermănești, locul copilăriei mele și a tatălui meu. Anul acesta vin cu ceva nou, folkul Fraților Chiriac, dar live și acustic, reinterpretat alături de Filip, fiul meu, la cajon, de Bogdan Tănase la chitară și de unchiul meu grozav, Gelu Chiriac, la voce” , a declarat Ioana Chiriac, fiica lui Ion Chiriac.

Lucian Onciu, director al Centrului Cultural al județului Vaslui:

„Este primul eveniment pe care îl organizăm la „Statuia Ecvestră a lui Ștefan cel Mare” Băcăoani și sperăm într-o prezență numeroasă a vasluienilor aici, unde se va desfășura cea de-a treia ediție a Festivalului de muzică folk „Ion Chiriac”, nume reprezentativ al scenei vasluiene. Am ținut în mod deosebit să cinstim performanța artistică a folkistului, organizând un concurs adresat tinerilor interpreți de muzic folk din România. La Muntenii de Jos, respectiv la Ghermănești, invităm pe toți cei care iubesc acest gen de muzică, cu sufletele deschise. Obiectivul nostru este ca să apropiem un număr cât mai mare de tineri de muzica folk și de repertoriul abordat de Ion Chiriac. În mod egal, instituțiile care se găsesc pe afiș, au organizat și au contribuit la organizarea celei de-a treia ediții. Realizarea amfiteatrului ce se va inaugura cu acest prilej și restaurarea statuii lui Stefan cel Mare se datorează proiectului implementat de Consiliul Județean Vaslui. De la anul, Cosiliul Județean șI Centrul Cultural Vaslui își propun să includă în turneul folkului șI localitatea Duda Epureni, de care se leagă numele lui Valeriu Penișoară”, a declarat Lucian Onciu, director al Centrului Cultural Județen Vaslui.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.