ISTORIE… S-au împlinit 82 ani de la Pogromul de la Iasi, adicã de la unul dintre cele mai înfiorãtoare asasinate din perioada celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. În ciuda numeroaselor cercetãri asupra acestui tragic eveniment din istoria nationalã, mai multe lucruri au rãmas neclarificate. Profesorul vasluian Constantin Focsa face o incursiune în trecut si prezintã, în rândurile urmãtoate, mai multe informatii necunoscute publicului larg în ceea ce îi priveste autorii Pogromului de la Iasi: „Dupã cum au demonstrat istoricii si dupã cum probeazã documentele oficiale si martorii oculari, la Iasi, totul a fost o înscenare sinistrã. Pretinsele împuscãturi asupra soldatilor români si germani care se îndreptau spre front, precum si semnalele luminoase, fãcute, chipurile, pentru ghidarea avioanelor si parasutistilor sovietici au declansat mãcelul în care au pierit 10.000 evrei nevinovati. Cu toate acestea, radioul si toate ziarele au reluat cinicul comunicat oficial al Presedintiei Consiliului de Ministri din 2 iulie 1941 în care, printre altele, se spunea „(…) la Iasi au fost executati 500 de iudeo-comunisti, care trãseserã focuri de armã din case, asupra soldatilor germani si români”. Astfel de acuzatii se bazau pe un cliseu arhaic, foarte încetãtenit în mentalul colectiv românesc si european în general. Evreul este de secole perceput ca fiind trãdãtorul prin excelentã, spinul în solda inamicului, dezertorul las. Ca urmas al lui Iuda, gata sã trãdeze pentru câtiva arginti, evreul era considerat trãdãtor de neam si vânzãtor de tarã. Venite pe acest orizont de asteptãri, acuzatiile consolidau o imagine a unui portret-robot deja constituit”, a explicat prof. Focsa.
De asemenea, acesta a explicat problemele neclarificate întru totul pânã acum: „În pofida corpusului masiv de documente si a unei bogate istoriografii despre Pogromul de la Iasi, douã probleme au rãmas neclarificate pe deplin: numãrul real al victimelor si nominalizarea vinovatului sau a vinovatilor. De la prima relatare reportericeascã a evenimentelor de la Iasi, semnatã de italianul Curzio Malaparte (un celebru reporter italian, cãpitan în serviciilede popagandã fascistã ale dictatorului Benitto Musolini, aflat în acele zile, din întâmplare, la Iasi, a povestit cele vãzute în cartea Kaputt) si pânã la studiul istoricului israelian Jean Ancel (Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iasi, 29 iunie 1941, Editura Polirom, Iasi, 2005), drumul parcurs de cercetãtori a fost lung, ciudat si întortocheat. Întrebarea dacã Ion Antonescu a initiat si dirijat personal pogromul de la Iasi va continua sã stârneascã controverse, dar nimeni nu se îndoieste cã generalul era stãpân pe toate mijloacele militare si politienesti, care i-ar fi permis sã împiedice declansarea pogromului sau, cel putin, sã limiteze proportiile. Dar nu a intervenit decât atunci când 10.000 de evrei erau deja morti. Pogromul de la Iasi a fost repetitia generalã a masacrelor sãvârsite în Basarabia, Bucovina si Transnistria în lunile urmãtoare. Primul istoric care a pus întrebarea de ce tocmai la Iasi a avut loc îngrozitorul pogrom a fost a cronicarului evreu Matatias Carp, în acea perioadã, secretar al Comunitãtilor evreiesti. „Cartea neagrã”, singura lucrare istoriograficã apãrutã dupã cãderea regimului Antonescu, a fost colectia de documente în trei volume, publicatã la Bucuresti în 1946. Ea a apãrut în perioada de tranzitie, înainte de monopolizarea puterii de cãtre PCR, dar va fi repede interzisã si îsi va gãsi locul în fondurile „speciale” (secrete, cu acces limitat) al bibliotecilor”, a povestit profesorul de istorie.
7000 de evrei ucisi în cele douã „trenuri ale mortii”
Potrivit acestuia, istoricul Radu Florian, un supravietuitor al Holocaustului, denumeste pogromul de la Iasi ca fiind primul semn al „mortii anuntate”, ce urma sã se abatã asupra milioanelor de evrei din Europa. „Putinele texte oficiale care s-au pãstrat, scria Radu Florian, sunt redate în asa fel încât „sã nu se afle niciodatã autoritatea care a ordonat organizarea masacrului, cea care a luat initiativa si a pus-o în miscare”, astfel cã „întreaga rãspundere sã fie aruncatã asupra armatei germane si a unor elemente legionare ca si când putea actiona autonom sau puteau sã aibã legãturã directã cu comandamentul german”. Istoricul israelian, citat de Jean Ancel, îl nominalizeazã pe Antonescu ca „autor” al pogromului de la Iasi, care a gândit, a ordonat si a dirijat, amplificând numãrul victimelor la 15.000 (8000 de evrei ucisi în Iasi si 7000 în cele douã „trenuri ale mortii”). Istoricul dr. Radu Ioanid crede astfel: „nu existã documente care sã ateste cã Antonescu a ordonat declansarea pogromului. Existã dovezi cã el a ordonat deportarea evreilor din Iasi”. Si, totusi, pogromul trebuia sã aibã loc. El fãcea parte din planul conducãtorului statului de curãtire a tãrii de evrei. Ion Antonescu avea obsesia purificãrii etnice cu mult înainte de începerea rãzboiului. Istoricii au stabilit pe baza documentelor cã responsabilitatea apartine autoritãtilor românesti, cu <complicitatea si sprijinul armatei germane, cantonate la Iasi>”, a povestit prof. Focsa.
Hai siktir !