Povestea calului subnutrit,

Povestea calului subnutrit, bătut şi lăsat să moară în stradă, şi a autorităţilor incompetente.

Un cal subnutrit şi foarte probabil bătut fără milă a agonizat, luni seară, mai multe ore în stradă, după ce a fost abandonat de proprietarul său şi lăsat să moară la marginea drumului spre Mănăstirea Dragomirna.

Salvarea acestui animal chinuit s-a dovedit mult mai dificilă decât vă puteţi închipui, iar aproape trei ore, o armată de oameni, săteni, ziarişti, autorităţi locale, poliţişti, reprezentanţi ai Direcţiei Sanitar Veterinare, au privit neputincioşi către cabalina piele şi os care abia mai sufla.

Finalul e unul tragi-comic, tipic românesc. În miez de noapte, calul a fost aruncat într-o căruţă şi luat acasă, mai mult obligat de autorităţile care nu aveau unde să-l ducă în altă parte, chiar de către cel care l-a aruncat în stradă ca pe o cârpă, după ce, cel mai probabil, şi-a vărsat furia pe cabalina care nu mai putea trage la căruţă.

Amenda autorităţilor sanitar-veterinare, care iniţial ameninţau cu sancţiuni de până la 50 de milioane de lei vechi, s-a transformat într-un avertisment, pentru că individul care a abandonat calul în drum, un ţigănaş în vârstă de 15 ani, e sărac lipit.
Pentru că cineva trebuia să plătească până la urmă tratamentul aplicat calului de medicul veterinar chemat la faţa locului, primarul a anunţat că va face el acest lucru, din fondurile primăriei.

„Calul ăsta a fost bătut şi cu scândura şi cu furca. Câtă bătaie o mâncat…”

Luni seară, în jurul orei 19:00, un cititor a anunţat redacţia „Monitorului de Suceava” că pe drumul spre mănăstirea Dragomirna, la intrarea în satul Mitocu Dragomirnei, dinspre Iţcani, zace un cal care a fost bătut cu sălbăticie şi lăsat să moară pe marginea şoselei.

Cabalina era piele şi os, plină de răni sângerânde şi culcată pe marginea drumului judeţean DJ 208 U. Îţi dădeai seama că mai e în viaţă pentru că din când în când încerca să se ridice. Nu stătea mult cu capul ridicat, iar după câteva secunde se prăbuşea din nou, sleită de puteri.

La poarta casei din apropiere, doi bătrâni priveau spre calul care agoniza la câţiva metri de ei.

Dacă în primă fază au spus că nu au văzut nimic, au mărturisit mai apoi, în şoaptă, că animalul aparţine unor romi din zonă care l-au bătut şi abandonat. „Mi-e frică să vorbesc, domnule…”, e sincer bătrânul.

Suntem chiar la intrarea în sat, iar maşinile, multe cu numere străine, circulă prin zonă cu mult peste viteza legală. „Cu 80, cu 100, merg ca nebunii”, îmi răspunde bătrânul când îl întreb în glumă dacă e vreun raliu organizat la ei în sat.

Pe dreapta, opreşte o maşină cu numere de Bucureşti. Una dintre tinerele care au coborât din maşină ne povesteşte că, cu aproximativ o oră înainte, când mergeau înspre mănăstire, au observat cum câţiva indivizi loveau calul pentru că nu mai putea să tragă la căruţă.

Între timp, am dat telefon la 112, solicitând prezenţa unui poliţist în zonă, cel puţin pentru dirijarea traficului.

Un coleg ne-a dat numărul de telefon al şefului Serviciului Inspecţie şi Control din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare, doctorul Vasile Semeniuc, care, foarte cooperant, ne-a transmis că ia o maşină de serviciu şi vine cât poate de repede la faţa locului.

La casele din jur, deşi erau oameni prin curţi, nimeni nu ştie şi nu a văzut nimic.

Apare, însă, şi primul sătean dispus să se implice în identificarea proprietarului calului.

„Calul ăsta a fost bătut şi cu scândura şi cu furca. Câtă bătaie o mâncat… Îl foloseau la cerşit, trăgea la căruţă”, îşi pune mâinile în cap bărbatul.

„Trandafir”, ţeapăn la volan, cu fetiţa în picioare, pe scaunul din dreapta

Se lasă deja întunericul şi am pus maşinile pe avarie pentru a semnaliza că e un obstacol pe drum.

Din direcţia Iţcani se apropie o maşină cu numere de Italia. Şoferul, un tânăr de etnie romă, începe să claxoneze de mai multe ori. Pe scaunul din dreapta şoferului, o fetiţă de câţiva anişori, în picioare.

Şoferul trage maşina pe marginea drumului şi coboară, interesat, chipurile, să vadă ce se întâmplă. Nu ne ia mult să ne dăm seama că e sub influenţa băuturilor alcoolice. Venind spre cal, a uitat de fetiţa sa, care vine încet din spate, pe mijlocul drumului. „Vezi de copil, mă… ia-l din stradă”, îi strigă una dintre tinere.

Îi zice „Trandafir”, e de prin Iţcani şi sare imediat să îi acorde calului primul ajutor. Un smoc de iarbă, care rămâne fix în gura cabalinei ce nu are putere nici măcar să mestece.

După aproximativ 25 de minute, apare şi echipajul de poliţie.

Un singur poliţist, de fapt. Colegul e în concediu.

Ca şi noi, priveşte neputincios spre animalul care mai mişca din când în când din picioare şi, după ce îi spunem că urmează să apară şi reprezentanţi ai Direcţiei Sanitar-Veterinare, începe să dirijeze circulaţia, mai ales că afară e din ce în ce mai întuneric.

„Se dirijează la un spaţiu în care poate să trăiască în condiţii corespunzătoare cu respectarea condiţiilor de bunăstare”

Microbuzul DSV apare, în sfârşit.

Strângeri de mâini, prezentări şi dăm drumul la aparat. Ce se poate face în astfel de situaţii?

„După legislaţia în vigoare, primăriile ar trebui să aibă spaţii amenajate, precum şi o echipă de ecarisaj pentru a lua animalele abandonate pe spaţiul public, cum este cazul aici de faţă. Cetăţeanul care şi-a abandonat calul riscă o sancţiune contravenţională, se dă o amendă cetăţeanului respectiv şi se impune să se facă un tratament, să se repună pe picioare calul. Dacă cetăţeanul nu respectă, la un moment dat se confiscă (n.r.-calul) şi se dirijează la un spaţiu în care poate să trăiască în condiţii corespunzătoare cu respectarea condiţiilor de bunăstare”, ne-a spus doctorul Vasile Semeniuc, explicându-ne că va trebui să vină veterinarul din comună cu un cititor de cip-uri, pentru a afla cui aparţine cabalina.

Primarul şi echipa de ecarisaj organizată ad-hoc

Afară e întuneric beznă. „Iluminatul public începe de la 9 şi jumătate seara”, îmi spune poliţistul.

Mai sunt aproape 40 de minute până atunci, iar afară e beznă.

Abia vezi la un metru distanţă.

Observăm în ultima clipă un tânăr pe o bicicletă nesemnalizată care trece pe drum. „Dă-te, mă, de pe şosea, mai dă o maşină peste tine”, îl apostrofează poliţistul.

După zgomotele de copite pe asfalt, ne dăm seama că urmează să treacă o căruţă. Nici vorbă de vreo semnalizare, o luminiţă, acolo, să-i avertizeze pe conducătorii auto.

În următoarea jumătate de oră, alte trei atelaje hipo apar şi dispar în noapte, la fel, fără semnalizare.

O maşină cu numere preferenţiale – PD-L- apare în zonă. E primarul din Mitocu Dragomirnei, chemat la faţa locului de poliţist.

După o scurtă discuţie între edil şi şeful de la DVS, primul anunţă că revine în 20 de minute, cu echipa de ecarisaj, iar al doilea, în 15 minute, cu doctorul veterinar.

La faţa locului, rămânem noi, poliţistul, câţiva săteni curioşi.

A, şi Trandafir, romul din Iţcani. Ar fi vrut el să plece de mult, însă, poliţistul, dându-şi seama că e beat, i-a luat cheile de la maşină şi i-a cerut să cheme un alt şofer să-l ducă acasă.

„Am 14 ani de Italia. Eu nu-s ţigani ca ăştia de aici”, îi explică Trandafir poliţistului, mai scăpând câte o înjurătură şi făcându-i semn agentului că nu e nici o problemă, că fetiţa din braţele sale oricum nu pricepe.

Fotoreporterului nostru îi cere să-l dea la ziar. „Da la ce ziar?”, se scarpină nedumerit în cap.

„E bătrân, nu mănâncă, când se pune jos nu se mai scoală. Se târâie. Rănile sunt de la căzături”

S-au aprins becurile de pe stâlpi. Tot întuneric beznă, nu s-a schimbat mare lucru. În fine, ne-am obişnuit deja.

Apar, într-un final, cu uşoară întârziere, şi edilul şi şeful de la DSV. Primul cu echipa de ecarisaj, câţiva bărbaţi romi, unul dintre ei chiar alesul etniei în Consiliul Local.

Domnu’ consilier spune că ştie al cui e calul şi, ferm convins, ne explică că nici vorbă să fi fost bătut.

„E bătrân, nu mănâncă, când se pune jos nu se mai scoală. Se târâie. Rănile sunt de la căzături”, ne spune consilierul, tăiat scurt de primar. „Bă, fără explicaţii, da?! Se vede clar că e bătut…”.

E aproape 22:00. Echipa de ecarisaj, organizată ad-hoc, şi sprijinită şi de Trandafir, trage calul din drum.

La faţa locului, apare o căruţă -dacă vă spun că nu era semnalizată, mă credeţi?!- din care coboară mai mulţi tineri de etnie romă, printre care şi minorul căruia i-ar aparţine cabalina.

„Nu e al meu, ci al unui frate mai mic”, priveşte speriat la vederea blitzului aparatului de fotografiat.

Calul e prins de mai mulţi săteni, urcat în căruţă şi dus chiar la casa celui care este acuzat că l-a lăsat să moară în drum.

Caz rezolvat.

Din spate, Trandafir îl abordează din nou pe poliţist şi-i cere cheile de la maşină.

E fericit că a găsit un tânăr cu permis de conducere care s-a oferit să-l ducă acasă, la Iţcani.

Proprietarul calului are 15 ani

Ieri, a doua zi după incidentul de luni seară, l-am contactat telefonic pe doctorul Vasile Semeniuc.

Ne-a explicat că animalul suferind a fost consultat, i s-a aplicat tratament şi că a rămas sub supraveghere la locuinţa proprietarului.

„I-am dat avertisment, că amenda de unde s-o plătească, iar tratamentul, ne-a spus primarul, va fi suportat de primărie, din fondurile speciale”, ne-a explicat şeful Serviciului Inspecţie şi Control din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare.

Inspectoratul de Poliţie Judeţean Suceava a anunţat, tot ieri, că l-a identificat pe proprietarul cabalinei, iar acesta este un minor în vârstă de 15 ani, Alun Cherar.

„I s-a întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută în Legea 205/2004, privind rele tratamente aplicate animalelor”, anunţă purtătorul de cuvânt al poliţiei, inspectorul principal Gabriel Panţiru.

Pedeapsa cu închisoarea, o glumă proastă

Potrivit legislaţiei, provocarea de suferinţe fizice şi psihice animalelor prin orice mijloace este considerată infracţiune (articolul 6 din Legea 205/2004), iar pedeapsa este închisoare de la şase luni la trei ani sau amendă penală de la 1.000 de lei la 10.000 de lei şi confiscarea animalelor.

Într-o ţară în care omori un om cu maşina şi nu faci o zi de puşcărie, e greu de crezut că indivizii care îşi mutilează ori maltratează animalele vor ajunge devreme după gratii.

Cazul de luni seară de la Mitocu Dragomirnei vine la nici trei zile după ce, în piaţa angro din cartierul Burdujeni, un cal înhămat la căruţă, subnutrit, plin de lovituri şi plăgi deschise, a căzut pur şi simplu în drum, sleit de puteri.
monitorulsv.ro




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ