Am citit cartea lui Cristian Mungiu, “Tania Ionaşcu, bunica mea. O biografie basarabeană” cu sufletul la gură, azi noapte, la câteva ore după lansarea ei la Iaşi, la Ateneul din Tătăraşi.
“ Le-am zis să ne ia ei pământul dacă tot ne iau tot de pe el.
Aşa am pierdut şi pământul. Dar n-am avut nimic de zis. Avea dreptate Petre. Nu ne mai puteam permite să rupem din salariul lui doar de dragul de a-l ţine. Şi, oricum, fără îndoială că într-o zi tot ni l-ar fi luat. În seara aceea, când s-a întors de la Regiment, Petre tremura tot.
– Mi-au dat plicul glaben, a îngăimat.
Îl dădeau afară din armată. Se aşezase pe un scaun şi respira greu. I-am dat un pahar cu apă. Se pierduse rău cu firea, îmi spunea că nu-i mai rămâne decât să se omoare, că oricum nu mai avem cu ce trăi. Fără banii lui, fără nimic rămas de vândut, cu lucrurile pierdute, cu o casă de reparat şi fără ştiri despre ai noştri –aşa eram atunci.”..https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/povestea-tulburatoare-a-vietii-bunicii-lui-cristian-mungiu-regizorul-a-lansat-aseara-cartea-la-iasi-orasul-familiei-sale–365184.html
