Povestea unei campioane

A plecat de la marginea Sârbilor si a cucerit lumea sportiva

PERFORMANTÃ La doar 21 de ani, Cristina Ilie, a reusit sã uimeascã prin perfor-mantele ei pe toatã lumea din sportul românesc. Cano-toarea, nãs-cutã si crescutã în satul Sârbi, comuna Banca, a avut o ascensiune formi-dabilã în canotaj, perfor-mantele ei de pe plan intern cât si international, fiind recunoscute si rãsplãtite de însusi presedintele tãrii, Traian Bãsescu.

Mândria comunei… Nimeni nu si-ar fi închipuit cã pe o ulitã îngustã de la marginea satului Sârbi se poate naste o poveste atât de captivantã. De cum intri în locuinta sotilor Ilie, esti întâmpinat de o vitrinã plinã ochi cu trofee, medalii si diplome de la competitii nationale si internationale, toate apartinând fiicei lor, Cristina. Dupã o viatã întreagã de muncã, trudã si sacrificii, performantele obtinute de Cristina sunt cel mai mare prilej de mândrie al familiei. Cristina Ilie s-a nãscut pe 21 iulie 1989 la Bârlad si a copilãrit pe ulitele satului Sârbi. Tot în acest sat a urmat si cursurile scolii primare, pentru ca mai apoi, începând cu clasa a 5-a sã se transfere la Scoala Generalã Nr 1 din Bârlad. Aici a si fost descoperitã de doi cãutãtori de talente sositi la noi în judet tocmai din Constanta.

A fost cât pe ce sã rateze selectia preliminarã

Cristina a fost un elev model ce s-a remarcat atât la învãtãturã cât si la educatie fizicã si sport. Standardele sale fizice ridicate au fãcut-o sã intre în atentia tuturor profesorilor de sport pe care i-a avut. Pe când era în clasa a VIII-a, o delegatie din Constanta formatã din antrenorii de canotaj Grijuc Marian si Grijuc Georgeta, de la clubul Stiinta Universtitatea Constanta, a poposit la scoala la care Cristina învãta, pentru a selecta posibile talente. Întâmplarea a fãcut ca în acea zi fata sã fie învoitã din pricina unei probleme familiale. Delegatia nu a fost lãsatã, de profesorii de sport, sã plece spre Constanta fãrã sã o vadã pe Cristina, cu toate cã pentru acest lucru, antrenorii trebuiau sã meargã pânã în satul Sârbi. Insistenta profesorilor a fost determinantã, astfel încât cei doi antrenori au mers la locul indicat pentru a o vedea pe tânãrã. Cristina a corespuns încã de la început standardelor cerute, asa încât a fost chematã la preselectia finalã pe care a trecut-o fãrã nici o emotie. De atunci a început ascensiunea fantasticã a ‘‘comoarei din Sârbi’’, care în doar câteva luni a reusit sã se adapteze si sã intre pe deplin în febra competitiilor.

‘‘De micã i-a plãcut sã munceascã’’

Fãcând parte dintr-o familie de oameni muncitori si gospodari a fost nevoitã de micã sã se adapteze unui stil de viatã care implica prezenta constantã a acesteia în treburile gospodãresti.

Tatãl Cristinei îsi aminteste cã fata sa a fost învãtatã de micã cu munca si cã avea o disponibilitate la efort remarcabilã în ciuda vârstei fragede : ‘‘Era o fatã extraordinarã încã din copilãrie. De atunci îi plãcea sã munceascã. Noi la tarã avem gospodãrie mare, cu animale multe, deci trebuia sã ne ajute cum putea si pe noi. Sã o fi vãzut cum cãra apã cu gãletile de la o distantã mare. Nu se dezlipea de mine nici mãcar când mã duceam în pãdure la lemne. Si acolo mã ajuta, cãra lemne, mai ceva ca un om mare. De atunci cred cã si-a construit conditia fizicã, care e atât de importantã în sportul pe care îl practicã.’’

‘‘Ne mai ajutã si ea cum poate’’

În prezent sportiva este legitimatã la clubul Dinamo Bucuresti si este angrenatã în mai multe proiecte ce îi rãpesc tinerei aproape tot timpul pe care îl are la dispozitie. Pe lângã antrenamentele zilnice, Cristina trebuie sã îsi dozeze eforturile pentru a putea ajunge si la cursurile Facultãtii de Educatiei Fizicã si Sport, unde este studentã în anul doi. Din aceastã cauzã ajunge foar rar acasã, la pãrintii ei.

‘‘Vorbim tot timpul la telefon, chiar si când e plecatã la concursuri. Ne spune cã îi este foarte dor de casã, dar nu are ce face. Astea sunt conditiile,fãrã sacrificii nu poti face performantã. Acasã vine doar de trei-patru ori pe ani, dar nici atunci nu zãboveste prea mult. În rest ne ajutã si ea cum poate, ne mai trimite bani sã ne putem îngriji si noi de gospodãria asta frumoasã pe care o vedeti. Este foarte greu si pentru ea, si pentru noi, dar asta este. Fãrã disciplinã, muncã si sacrificii nu poti face performantã.’’, a declarat mama Cristinei.

Palmares

În doar sase ani de când concureazã la diferite întreceri nationale sau internationale, Cristina Ilie a reusit uluitoarea performantã sã îsi adjudece nu mai putin de 56 de medalii. Cea mai notabilã performantã a fost obtinerea titlului de campioanã europeanã de seniori (Brest) , succes pentru care a fost decoratã, în 2009, cu Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a de însusi presedintele tãrii, Traian Bãsescu. Pe lângã acestea, sportiva se mai poate lãuda cu 6 titluri de campioanã a tãrii, 6 titluri de campioanã balcanicã, un titlu de campioanã mondialã (juniori) plus un titlu de campioanã la Mondialul Universitar.

Pregãtiri pentru Mondial

Anul acesta, Cristina va încerca sã îsi depãseascã performantele obtinute pânã acum, toate sperantele ei legându-se de Campionatul Mondial de Seniori din Noua Zeelandã (7 noiembrie), cea mai importantã competitie din carierã. ‘‘Acolo va fi prezentã toatã spuma canotajului mondial, si este un prilej extraordinar pentru toti sportivii sã îsi etaleze valoarea si munca de peste an.’’, ne-a mãrturisit Cristina Ilie. Tot în acest an Cristina a mai concurat si la Campionatul Mondial de Tineret (20 iulie, Brest – Belarus), acolo unde la proba patru vâsle s-a clasat pe pozitia a treia, si la Campionatul Universitar( august-Ungaria), competitie pe care a încheiat-o pe pozitia secundã. De curând s-a încheiat si Campionatul National de Seniori de la Snagov, în cadrul acestei întreceri Cristina Ilie adjudecându-si douã medalii de aur, la proba de dublu vâste, una la categoria tineret si alta la categoria seniori. Trebuie precizat cã sportiva ne-a mãrturisit cã visul ei este sã concureze într-o bunã zi la Jocurile Olimpice, iar acolo sã obtinã o medalie de aur, performantã care încununeazã cariera oricãrui sportiv.

‘‘Le voi fi vesnic recunoscãtoare pãrintilor mei’’

Traseul Cristinei a fost unul mai mult decât remarcabil, în doar sase ani tânãra reusind o serie de performante care ar face invidios pe orice sportiv. Totusi, pânã a ajunge aici a trebuit sã facã fatã unui regim strict, care i-a rãpit bucuria copilãriei si a adolescentei. De când a fost selectatã si ligitimatã ca si canotoare, Cristina a venit foarte rar sã-si vadã pãrintii, cei care s-au zbãtut atât de mult pentru fiica lor, si cãrora campioana le datoreazã totul.

‘‘Îmi aduc aminte cum am fost contactatã de parcã s-ar fi întâmplat ieri. Mie mi-a plãcut sportul de micã astfel cã am fost încântatã sã merg la preselectie, cu toate cã nu stiam despre ce e vorba în acest sport. A fost o decizie pe care am laut-o eu personal, dupã o lungã consultare cu pãrintii mei. Mi-am ales un sport bazat pe disciplinã si muncã, motiv pentru care mi-am sacrificat o mare parte din copilãri si adolescentã. E greu sã sã stai atâta în cantonament si mai ales e greu sã fii tot timpul departe de casã, dar nu regret o clipã faptul cã am luat aceastã decizie. Cã veni vorba de stat departe de casã, vreau pe aceastã cale sã le multumesc din suflet pãrintilor mei pentru tot sprijinul pe care mi l-au acordat, sunt minunati. Fãrã ei si fãrã sacrificiile lor cu sigurantã nu as fi fost aici, motiv pentru care le voi fi vesnic recunoscãtoare. Chiar dacã vin foarte rar acasã ei trebuie sã stie cã îi iubesc si cã mã gândesc zi de zi la ei.’’, a povestit Cristina Ilie, fata care prin performantele ei a uimit comunitatea canotajului românesc.




348 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ