La Centrul pentru Reabilitarea Animalelor Sălbatice – ACDB de la Focșani, au ajuns și încă mai sosesc multe animale tare nefericite! Unele supraviețuiesc și suntem fericiți când se reîntorc în natură, iar altele mor și atunci suntem foarte triști, încărcându-ne cu un sentiment de neputință, pentru că neputință este atunci când animalele sunt prea grav rănite, lovite sau otrăvite pentru a mai putea face ceva!
Dar pentru ca voi toți să înțelegeți ce se întâmplă la Centrul pentru Salvarea și Reabilitarea Animalelor Sălbatice, am ales o poveste reală care să ne reprezinte și să ilustreze cât mai bine emoția celui care răspunde la telefonul de urgență, drumul în miez de noapte până la accident, efortul veterinarului, suferința și stresul animalului, emoțiile noastre de zi cu zi și încercările disperate de a ajuta, de a fi cât mai nevăzuți, cât mai departe de animal și totuși aproape de el pentru a-i îngriji rănile și să vă împărtășim fericirea din ziua eliberării și reîntoarcerii în natură a animalului.
Nimic nu se compară cu satisfacția acelui moment, în care deschizi cușca de transport și animalul, tratat și îngrijit, hrănit și ferit de om fuge și te mai și mârâie …întorcându-ți spatele pentru a se întoarce în pădurea – casă!
Așadar…telefonul veterinarului de la ACDB sună și anunță sec: ”…doctore, iar a călcat trenul o ursoaică, …a murit, …un pui trăiește, dar o labă e terminată, a fost călcat de tren și e numai sânge!” …https://monitoruldevrancea.ro/2019/11/27/povestea-ursului-cu-cinci-picioare/
