Trãiesc de pe urma înmormântãrilor
POMANAGII Pentru multi vasluieni principalul venit provine din cersit sau din pomana pe care o primesc duminica sau cu ocazia diferitelor sãrbãtori de la credinciosi. Multi dintre ei sunt copii sãraci, bãtrâni rãmasi singuri pe lume, tineri chinuiti de boalã, printre cersetori regãsindu-se si escroci, persoane perfect sãnãtoase, capabile de muncã, dar care au ales calea usoarã, pomana.
Zeci de cersetori se instaleazã în fiecare duminicã dimineata în preajma cimitirului „Eternitatea”, în speranta cã enoriasilor li se va face milã de ei si le va da câte ceva de mâncare sau mãcar un bãnut. Desi majoritatea au hainele ponosite, fetele triste si glasul slãbit, sunt si persoane, îmbrãcate chiar foarte bine, care nu lasã impresia unui trai prea greu. Unii salutã politicos, uitându-se insistent, asteptând, poate, poate le dai ceva, altii, mai îndrãzneti, se apropie de tine si cer, cu toate cã riscã sã primeascã amenzi, fiind deseori mustrati de un om al legii care obisnuieste sã se plimbe prin curtea cimitirului veghind asupra pãstrãrii ordinei si linistei.
„Pomana o împart cu fratii mei.”
Andrei are 11 ani, dar nu stie sã scrie si sã citeascã, cu toate cã a urmat primele douã clase primare. Îmbrãcat cu o hainã de iarnã murdarã, cu toate cã afarã sunt peste 20 de grade, si încãltat cu o pereche de papuci rupti, cu chipul nespãlat, el stã pe banca de la intrarea din cimitir în fiecare duminicã si nu cere nimic nimãnui, doar asteaptã, poate cuiva i se va face milã de el. Provine dintr-o familie numeroasã din Rediu, împãrtind o cãsutã din lut cu douã camere, el, cei sapte frati ai sãi si pãrintii, someri de meserie. Recunoaste cã ar vrea sã meargã la scoalã, sã învete, cã i-ar plãcea sã fie îmbrãcat curat, dar stie cã prea curând aceste vise nu se vor îndeplini. Sustine cã nu pãrintii îl trimit sã cerseascã si cã vine din proprie initiativã. „Am primit de la o doamnã ceva de pomanã, o pâine, un pachet de biscuiti, niste prãjituri, dar nu le mãnânc. Le duc acasã, sã le împart cu fratii mei. Am o sorã mai mare si restul fratilor sunt mai mici ca mine. Bani nu fac foarte multi, câte 20 de lei, 30 dacã am noroc, si îi dau mamei sã ne cumpere de mâncare. Suntem tare necãjiti”, ne-a povestit Andrei.
„Mi-e rusine cã cersesc, dar n-am de ales.”
Pe o altã bancã, în apropiere, stã Ana împreunã cu trei dintre copiii ei. Femeia vine duminica la cimitir sperând sã primeascã de la credinciosi câte ceva pentru cei mici. „Am avut cinci copii, dar unul mi-a murit. Stau cu sotul si cu astia mici în Zona Industrialã într-o locuintã socialã. De muncit nu muncesc pentru cã nu am gãsit unde. Sunt si bolnavã, am leucemie si am fost operatã si la rinichi. Bãrbatul meu face si el ce poate. În urmã cu sase ani, pe când muncea pe un santier la Bucuresti, a suferit un accident de muncã si a rãmas fãrã bratul drept. Mi-e rusine cã cersesc, dar n-am de ales. As vrea sã am grijã de niste morminte sã mai câstig un bãnut, dar pânã acum n-am gãsit pe nimeni care sã vrea”, ne-a povestit femeia.
Escrocii care cer de pomanã
Multi dintre amãrâtii care asteaptã mila credinciosilor sunt de fapt oameni care sunt în putere si care ar putea sã munceascã, dar din diferite motive, cum ar fi lenea, aleg sã cearã, înselând binevoitorii. Îmbrãcati bine, cu zâmbetul pe buze, te salutã politicos, agasându-te ulterior pânã cedezi si le dai ceva bani. „Domnul Ion”, asa cum s-a prezentat, are 58 de ani si sustine cã cerseste pentru cã este grav bolnav si nu are niciun venit. Când l-am rugat sã ne dea mai multe amãnunte despre situatia lui si i-am cerut sã îi facem o fotografie, a început sã râdã, a întors rapid spatele si s-a fãcut nevãzut.
