Preasfintitul Pãrinte Ignatie: „Crestinii sunt ironizati, batjocoriti si calomniati de cãtre cei care nu împãrtãsesc credinta Bisericii. La noi, prigoana este de naturã verbalã si psihicã”.

Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, prezent în localitatea Satu Nou, filie a Parohiei Cretestii de Sus, Protopopiatul Husi, cu prilejul hramului bisericii a transmis un cuvânt de învãtãturã despre modul în care erau persecutati crestinii în primele secole si cum sunt în prezent. „A fi crestin atunci era echivalent cu a te pregãti pentru moarte, cu a te pregãti sã fii închis, prigonit, schingiuit, ca într-un final sã ti se ia viata. Crestinii sunt ironizati, batjocoriti si calomniati de cãtre cei care nu împãrtãsesc credinta Bisericii. La noi, prigoana este de naturã verbalã si psihicã. Este foarte prezentã în mediul virtual”.

Pãrintele Ignatie, Episcopul Husilor, a oficiat Sfânta Liturghie în localitatea Satu Nou, filie a Parohiei Cretestii de Sus, Protopopiatul Husi, cu prilejul hramului bisericii. Alãturi de Preasfintia Sa au mai slujit pãrintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, pãrintele protopop Marius Cãtãlin Antohi si pãrintele paroh Radu Șopu.

În cuvântul de învãtãturã, Ierarhul Husilor a vorbit despre modul în care erau persecutati crestinii în primele secole si cum sunt în prezent: «Dacã M-au prigonit pe Mine, si pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pãzi». (Ioan 15, 20)

„Sfântul Mare Mucenic Dimitrie si-a dat viata pentru Hristos. El a mãrturisit adevãrul cã nimic din lumea aceasta nu poate fi mai important decât a-L avea pe Hristos în adâncul inimii noastre.

Sfântul Dimitrie a fost un militar de carierã, un om foarte pregãtit, cu o credintã puternicã, pe care a mostenit-o din familia sa înstãritã. Nu se sfia în niciun fel sã le vorbeascã contemporanilor sãi despre credinta în Hristos Cel rãstignit si înviat. În acele vremuri, credinta crestinã era împãrtãsitã de foarte putini oameni. Crestinii erau minoritari. Imperiul era format, în majoritate, din pãgâni  -inclusiv împãratul era pãgân – care erau ostili credintei crestine.Nu era simplu, în acele vremuri, sã mãrturisesti cã esti crestin. A fi crestin atunci era echivalent cu a te pregãti pentru moarte, cu a te pregãti sã fii închis, prigonit, schingiuit, ca într-un final sã ti se ia viata. Sfântul Dimitrie a intrat în evlavia crestinilor pentru iubirea sa deosebitã fatã de Hristos. El a trãit, în propria lui viatã, cuvântul lui Hristos, care spune: «dacã M-au prigonit pe Mine, dacã M-au calomniat si batjocorit,  si pe voi vã vor prigoni, calomnia si batjocori».

„Noi începem sã devenim ucenici ai lui Hristos exact în momentul în care vom fi prigoniti, batjocoriti si persiflati pentru credinta noastrã”

Este ceea ce se întâmplã în vremurile pe care le trãim astãzi. Crestinii sunt ironizati, batjocoriti si calomniati de cãtre cei care nu împãrtãsesc credinta Bisericii. Li se aplicã epitete de: «înapoiati», «pupãtori de moaste», «oameni cu mentalitate de ev mediu», «oameni simpli», «prosti» s.a.m.d. Sunt si regiuni din aceastã lume în care crestinii, numai pentru faptul cã îsi fac semnul crucii sau merg la bisericã, sunt decapitati. În Orientul Mijlociu, din pãcate, prigoana crestinilor se soldeazã cu uciderea lor. Sunt comunitãti întregi de crestini care trebuie sã îsi pãrãseascã comunitãtile natale si sã fugã din calea celor care nu înteleg ce înseamnã sã fii crestin. La noi, prigoana este de naturã verbalã si psihicã. Este foarte prezentã în mediul virtual”.

„Un om care urãste nu poate fi îngãduitor cu cei care au alte convingeri decât ale lui”

Preasfintia Sa a vorbit despre faptul cã, de multe ori, cei care se ascund în spatele tolerantei si spun cã o promoveazã, manifestã o urã nedisimulatã fatã de cei care mãrturisesc credinta crestinã: Hristos ne spune:  «Dacã vã urãste pe voi lumea, sã stiti cã pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât».

«Lumea» are sens de lumea pãcatului, iar nu mediul înconjurãtor. Lumea potrivnicã lui Dumnezeu este cea care I-a întors spatele, crezând cã poate sã îl anihileze. Este o iluzie. Niciodatã nu vor putea sã îl ucidã pe Dumnezeu, oricâte forte si energii negative s-ar nãpusti asupra Bisericii.

Paradoxal este cã asemenea oameni, ostili Bisericii, se comportã astfel în numele tolerantei si al pãcii. De fapt, în sufletul lor este o urã inimaginabilã. Mai întâi o urã fatã de Hristos. Cu cât El este mai calomniat, cu atât intensitatea urii celor care nu înteleg ce înseamnã a fi crestin este mai puternicã. Sã nu îi credem cã sunt toleranti, pentru cã în sufletul lor este urã. Un om care urãste nu poate fi îngãduitor cu cei care au alte convingeri decât ale lui.

„Fundamentalist este cineva care are o atitudine radicalã, transantã, în ceea ce priveste credinta lui”

Se vorbeste, în contextul lumii de astãzi, de fundamentalism.

Fundamentalist este cineva care are o atitudine radicalã, transantã, în ceea ce priveste credinta lui, în relatie cu cei din jur. Nu poate sã accepte un alt punct de vedere, o altã credintã. A fi fundamentalist înseamnã, în primul rând, sã te deranjeze credinta celui de lângã tine, simbolurile în care el crede si care constituie o referintã a vietii lui spirituale.

Pe noi nu ne deranjeazã dacã cineva este necredincios, ateu, atât timp cât nu se nãpusteste asupra noastrã, atâta timp cât nu se comportã în mod agresiv. Nu încercãm sã îl convertim cu forta. Una din valorile fundamentale ale credintei, în Ortodoxie, este libertatea. Ți se vorbeste despre frumusetea credintei si esti lãsat singur sã decizi dacã împãrtãsesti credinta ortodoxã. Nimeni nu pune presiune asupra ta ca sã crezi într-un anume fel.

Adevãrata mãrturie vorbeste despre frumusetea credintei, despre binecuvântarea pe care o trãiesti, despre starea de plinãtate a fiintei tale. Acestea mãrturisesc despre Hristos.

Mai degrabã, sunt fundamentalisti toti cei care calomniazã, urãsc si dispretuiesc Biserica. Ei sunt deranjati, fac alergie si «li se urcã sângele la cap» atunci când vãd un crestin sau un preot care îsi mãrturiseste credinta în Hristos. În acel moment devin agresivi si fac tot ce le stã în putintã sã smulgã credinta din sufletul acelora. Este o mare iluzie, nu vor putea smulge credinta din inima oamenilor”.

Pãrintele Episcop Ignatie a arãtat cã adevãrata mãrturisire a credintei decurge firesc din dragostea pe care o purtãm fatã de Hristos:

„Timp de 45 de ani, în comunism, regimul ateu materialist, marxist, s-a gândit, prin toate tertipurile si manevrele inumane, cã poate sã smulgã credinta din sufletul oamenilor. Nu au reusit. Dimpotrivã!

 „Cu cât mecanismele de a înãbusi credinta erau mai puternice, cu atât credinta din sufletul omului se intensificã”.

Închisorile din perioada comunistã au devenit adevãrate biserici si universitãti. Erau acolo oameni care se rugau, preoti care sãvârseau Sfânta Liturghie si îi împãrtãseau pe cei din temnitã. Învãtau limbi strãine, scriau piese de teatru, romane, sau le memorau atât de bine încât dupã ce ieseau din închisoare le puteau pune pe hârtie.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie si-a dat viata pentru Hristos. Nouã ni se cere sã avem curajul sã vorbim despre Hristos.

Nu trebuie sã ne consilieze cineva despre cum sã vorbim despre El. Dacã Hristos este, în mod real, în inima noastrã, dacã este Cel pe care îl iubim cel mai mult, vom vorbi despre El în mod natural. Asa cum vorbim despre oamenii care ne sunt dragi. Nimeni nu ne spune cum sã vorbim despre persoanele care ne sunt dragi. Dragostea însãsi ne învatã cum sã spunem.

Dacã îl iubim pe Hristos, Îl vom putea mãrturisi, cu foarte multã usurintã si naturalete.

Sfântul Ignatie Teoforul ne spune cã «martirii cereau sã trãiascã apusul vietii lor spre Dumnezeu, ca sã rãsarã, prin moarte, în Dumnezeu»”.




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ