spot_imgspot_img
10.4 C
Vaslui
29-mart.-2024

PS Ignatie a sfintit Biserica din parohia Toporãsti, Protopopiatul Vaslui

- Advertisement -

SLUJBÃ SFÂNTÃ…Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a sãvârsit slujba de sfintire a bisericii cu hramurile „ Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail” si „Sfântul Arhidiacon Stefan” din Parohia Toporãsti, Protopopiatul Vaslui. Din soborul slujitorilor au fãcut parte si pãrintele protopop Adrian Chirvasã si pãrintele paroh Alin Stefan Sava. Dupã slujba de sfintire, a urmat Sfânta Liturghie, oficiatã în altarul de varã al complexului parohial. La finalul Sfintei Liturghii, în semn de apreciere a lucrãrii pastorale si edilitare de pânã în prezent, Pãrintele Episcop Ignatie l-a hirotesit întru iconom stavrofor pe pãrintele paroh Alin Stefan Sava.

Rãspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului psaltic „Sfânta Mare Mucenitã Chiriachi”, al Catedralei Episcopale din Husi, dirijati de diaconul Vlad Mironescu. În cuvântul adresat celor prezenti, Pãrintele Episcop Ignatie a vorbit despre delicatetea si sensibilitatea de care a dat dovadã sutasul, expresie a credintei sale puternice: «Fragmentul evanghelic ne relateazã o minune pe care Domnul Hristos a sãvârsit-o cu sluga unui centurion (sutas). Acesta s-a apropiat de Domnul Hristos, rugându-L sã îi vindece sluga, care era grav bolnavã si imobilizatã la pat. Centurionul era un comandant peste o sutã de soldati. Erau în slujba ocupantului roman. Sutasul s-a dovedit a fi un om cu o credintã extraordinarã, de care S-a mirat însusi Domnul Hristos, exclamând: „nu am vãzut atâta credintã nici în poporul ales”. Credinta puternicã din suflet l-a învãtat pe sutas sã fie un om extrem de delicat, sensibil, atent si milostiv fatã de suferintele celui de lângã el. Acest lucru reiese din faptul cã el, chiar dacã ocupa o functie publicã foarte importantã, s-a gândit, din dragoste fatã de sluga sa, sã se ducã la Hristos si sã îi cearã sã îl vindece pe acela. Domnul Hristos, vãzând credinta frumoasã din sufletul centurionului, i-a spus: „voi veni la tine, în casa ta, si îl voi vindeca”. În fata unei asemenea bunãtãti si generozitãti dumnezeiesti, centurionul se smereste si îi spune lui Dumnezeu niste cuvinte care sunt expresia unei credinte foarte puternice si autentice: „Doamne, nu sunt vrednic sã intri sub acoperisul casei mele , ci numai zi cu cuvântul si eu voi crede, cu toatã fiinta, cã se va vindeca sluga mea”. Chiar în momentul în care Hristos i-a spus cã îi va fi vindecatã sluga, cel imobilizat la pat, suferind si prins în chingile durerii, a fost vindecat”, a spus PS Ignatie.

„Fiecare avem câte o responsabilitate. Sã nu ne aspreascã functia avutã!”

Pornind de la conduita centurionului roman, Ierarhul Husilor a insistat pe atitudinea pe care trebuie sã o manifestãm fatã de cei din jur, indiferent de pozitia socialã, atât a noastrã, cât si a celor care au nevoie de sprijinul nostru: <<O altã atitudine din care deducem delicatetea acestui centurion este faptul cã, chiar dacã avea o functie, îsi iubea foarte mult subalternii, care îl slujeau si îl ajutau. În vremea aceea, slujitorii erau considerati parte din familie. Chiar dacã conditia lor era una inferioarã, si raportul dintre stãpâni si sclavi era unul strict, se bucurau de o atentie aparte. Din nefericire, fãrã a generaliza, cei care ocupã functii si au anumite responsabilitãti si un anumit numãr de oameni cu care colaboreazã, nu manifestã întotdeauna delicatete si atentie fatã de acestia. Pe unii îi îmbatã puterea si functia si nu mai stiu sã se comporte. Devin foarte duri, insensibili, exigenti, de parcã ei nu ar fi oameni. Nu îi miscã absolut nimic din cele pe care le trãiesc cei pe care îi coordoneazã. Sunt nenumãrate situatii în care se comportã foarte inuman, inadecvat si necuviincios. Centurionul ne învatã, pe toti cei ce ocupãm anumite functii (din care ar trebui sã decurgã maximã responsabilitate, sensibilitate si dragoste), cã este nevoie sã lãsãm sã vorbeascã umanitatea din noi atunci când cei cu are lucrãm sau ne sunt colaboratori, au nevoie de ajutorul nostru. Sã nu ne aspreascã functia si sã nu ne transforme în niste brute, comportându-ne necuviincios cu cei din jur. Din pãcate, puterea nu ne lasã sã mai fim oameni. Credem cã stãpânim lumea, cã decidem pe destinele celorlalti si le strivim vietile prin comportamente si atitudini de bãdãrani, atât de nepotrivite în raport cu ceea ce ne cere Hristos. Nu este simplu; în limbaj popular avem un cuvânt: „functia schimbã firea omului” – de multe ori nu mai recunoastem persoana care pânã sã acceadã la o functie de vizibilitate, avea o anumitã modestie si capacitate de a fi întelegãtor. Odatã instalat în functie, nu-l mai recunoastem. Rãmânem perplecsi si ne întrebãm ce anume l-a schimbat atât de mult. S-a lãsat îmbãtat de putere. Puterea corupe. Corupe sufletul, dezumanizeazã si ne transformã în dictatori, cu reflexe totalitare fatã de cei din jur, si insensibili la nevoile lor. Sutasul nu a cerut nimic pentru el, ci pentru slujitorul sãu. Dumnezeu ne va aprecia mult mai mult si se va bucura mult mai mult când ne lãsãm pe noi însine si suntem altruisti, gândindu-ne mai întâi la nevoile celorlalti si apoi sã ne îngrijim de ale noastre. Nu suntem prea obisnuiti cu o asemenea logicã, ci întâi ne vedem de ale noastre, si abia apoi, dacã mai avem dispozitie, ne ocupãm si de cei care au nevoie de noi. Sutasul a inversat acest raport.>>, a încheiat PS Ignatie încã una dintre omiliile sale, plinã de întelepciune si adevãr.

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.