PS Ignatie, Episcop al Husilor, a primit „Emblema de Onoare a Fortelor Aeriene Române” (FOTO)

SFINTIRE…Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, a participat, la invitatia Înaltpreasfintitului Pãrinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Sãlajului, la slujba de resfintire a capelei militare a Bazei 71 Aerianã „General Emanoil Ionescu” din Câmpia Turzii, cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la înfiintarea acestei unitãti militare de aviatie. Din partea sefului Statului Major al Fortelor Aeriene, comandantul Bazei 71 Aerianã, general de flotilã aerianã Leonard-Gabriel Baraboi, a fost oferit Înaltpreasfintitului Pãrinte Andrei, Preasfintitului Pãrinte Ignatie al Husilor si Preasfintitului Pãrinte Varlaam „Emblema de Onoarea a Fortelor Aeriene”. Totodatã, înaltilor prelati li s-a oferit si Placheta de Onoare cu însemnele Capelei Bazei 71 Aerianã din Câmpia Turzii.

Înaltpreasfintitul Pãrinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolitul Clujului, Maramuresului si Sãlajului, împreunã cu Preasfintitul Pãrinte Ignatie, Episcopul Husilor, si cu Preasfintitul Pãrinte Varlaam Ploiesteanul, Episcopul-vicar patriarhal, în prezenta oficialitãtilor militare si civile, au oficiat slujba de resfintire a capelei militare cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul – ocrotitorul spiritual al aviatorilor” si „Sfântul Mucenic Ioan Rusul”. Dupã slujba de resfintire, pe un podium special amenajat în curtea bazei militare de aviatie, cei trei ierarhi au sãvârsit Sfânta Liturghie, înconjurati de un sobor de preoti si diaconi.

Cuvântul de învãtãturã al PS Ignatie adresat aviatorilor: „Sus sã avem inimile!”

Dupã citirea pericopei evanghelice, Ierarhul Husilor a rostit un cuvânt de învãtãturã, în cadrul cãruia a vorbit despre chemarea pe care ne-o adreseazã Dumnezeu fiecãruia dintre noi: „În a doua parte a Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii, la un moment dat, este un îndemn pe care ni-l face episcopul sau preotul – «Sus sã avem inimile!». Cu alte cuvinte, suntem invitati sã ne ridicãm la cele spirituale, la cele ceresti, pentru ca bucuria noastrã, în urma întâlnirii cu Dumnezeu, sã fie deplinã, iar cele pãmântesti sã capete, în adâncul inimii noastre, un alt mod de a le întelege. Cu alte cuvinte, întreaga Liturghie este o permanentã invitatie de a trãi altitudinal (la înãltime). Sã nu ne lãsãm hipnotizati, acaparati, de cele mãrunte, pãmântesti – care nu ne lasã sã fim profunzi si sã avem inima urcatã înspre Ceruri.”, a spus PS Ignatie. Ierarhul Husilor a mai arãtat un lucru: „Cu totii alergãm dupã liniste. Avem nevoie sã întâlnim oameni care sã ne îmboldeascã si sã trezeascã în noi aceastã luptã – de a fi oameni (suflete) cu multã liniste. Acesta este darul slujbelor Bisericii, cu precãdere al Sfintei Liturghii, în care noi cãutãm sã intrãm în linistea despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Ilie, în ciuda firii sale agitate si temperamentale. O fiintã altitudinalã, care râvneste înspre cele înalte, are nevoie sã decoleze de la baza (temeiul) linistii sufletesti. Un om linistit este un om profund, întelept, care stie sã vadã esenta lucrurilor si care, în situatiile cele mai delicate ale vietii, gãseste solutia potrivitã pentru a se smulge dintr-un vârtej, dintr-o rãscruce. Prin urmare, de la Prorocul Ilie învãtãm sã fim oameni linistiti.”.

„Trãim într-o societate al cãrei tel este revolutia”

„Este greu, când totul în jur ne invitã la zarvã. Oriunde ne-am uita, în toate pãrtile, este numai gãlãgie – oameni pusi pe revoltã, oameni care cred cã viata (continutul vietii) lor stã în faptul de a fi revolutionari, de a schimba totul din temelii. Trãim într-o societate al cãrei tel este revolutia – sã schimbãm, cu orice pret, tot ceea ce am mostenit (rãdãcini, traditie)”, a precizat PS Ignatie. Ierarhul Husilor a amintit de mesajul care se desprinde dintr-o carte celebrã, scrisã de autorul englez Richard Bach («Pescãrusul Jonathan Livingston»), pe care a numit-o «pandantiv» al unei alte cãrti extrem de cunoscute («Micul print»). Personajul principal al acesteia este un pescãrus, pe nume Jonathan Livingston. Autorul (Richard Bach), un foarte bun pilot, pasionat de aviatie, a considerat sã dea numele pescãrusului dupã cunoscutul aviator John Livingston. În aceastã piesã literarã, autorul ne spune cã pescãrusii zboarã doar pentru a supravietui, pentru a-si procura hrana. Esenta vietii lor nu este zborul, cum este pentru orice altã pasãre. Pescãrusul Jonathan Livingston (cuvântul «Jonathan» înseamnã «darul lui Dumnezeu») s-a gândit sã-si depãseascã conditia, sã-si facã un deziderat (un tel) din zbor, nu din supravietuire, nici din procurarea hranei necesare. Cu alte cuvinte – sã-si depãseascã conditia biologicã, sã facã ceva mai mult decât fãceau toti pescãrusii. Tot acest autor ne spune cã pescãrusii mor din cauza a trei lucruri – de plictisealã, de fricã si de mânie. Personajul principal s-a gândit sã se sustragã: sã evite plictiseala – sã nu trãiascã doar pentru ca sã-si procure hrana necesarã -, frica de a zbura la o anumitã altitudine, punându-si în pericol viata, si nici sã se mânie, ca altii, pentru cã încearcã sã-si depãseascã conditia. Și a reusit – ne spune autorul – sã-si depãseascã conditia, lucru care l-a costat foarte mult – a fost exclus din stolul de pescãrusi, pentru cã avea un alt tip de comportament si îsi fãcuse un tel din a fi întotdeauna la altitudine.”, a precizat PS Ignatie.

Pãrintele Episcop Ignatie a afirmat cã fiecare dintre noi se poate regãsi în acest pescãrus

„Din pãcate, societatea în care trãim este bântuitã de aceste trei vicii (patimi) – plictisealã, fricã si mânie. Totul se relativizeazã si este transformat în divertisment, ceea ce trãdeazã faptul cã suntem într-o plictisealã imensã, nu mai avem entuziasm, nu ne mai uimeste nimic. Ne blazãm, ne orizontalizãm, trãim la nivel teluric (pãmântesc) si nu ne ridicãm deasupra conditiei noastre biologice. Dacã neglijãm dimensiunea spiritualã a vietii, nu suntem decât simple «fiinte furajate», ne limitãm doar la cele care tin de viata instinctualã a existentei noastre. Pescãrusul acesta îsi depãseste conditia. Nu se lasã acaparat nici de plictisealã, nici de fricã – simbolul ignorantei si al lipsei de credintã -, nici de mânie (toti pescãrusii din stolul de care apartinea el s-au mâniat pe el si l-au exclus, pentru cã era altfel). Cu alte cuvinte – s-a spiritualizat, nu a rãmas numai la dimensiunea unei vieti materiale, ci a încercat sã facã ceva mai mult decât atât. La aceasta suntem chemati cu totii – sã devenim fiinte altitudinale, sã cãutãm întotdeauna cele înalte. Lumea de astãzi este blazatã, pentru cã nu mai gãseste sensul, nu mai este aprinsã (înflãcãratã, entuziasmatã) de un ideal – sã-si depãseascã conditia pur biologicã, care este o binecuvântare, însã nu ne putem rezuma doar la aceasta. (…) Pescãrusul Jonathan Livingston este cel care ne invitã sã ne depãsim întotdeauna conditia biologicã si sã acordãm o atentie celor spirituale din existenta noastrã.”, a încheiat PS Ignatie.

(Sursa: radiorenasterea.ro)