S-a dat cocoș în fața concubinei cu care s-a bătut parte în parte, dar acum moare de foame singur, în propria locuință: “în două zile am mâncat doar o jumătate de pâine”

LA MÂNA ALTORA… Și bătut, și arestat, și cu banii luați. Este povestea lui Mihai Slabu, care de o lună și jumătate are interzis să își părăsească locuința din satul Delești. De pe 10 aprilie bărbatul stă în arest la domiciliu, după o bătaie cruntă cu fosta lui concubină. După altercație, femeia a fost găsită de polițiști pe drumul care duce spre Bălteni, confuză și cu răni la nivelul brațelor. Le-a spus oamenilor legii că tocmai a scăpat din mâinile unei brute, care a ținut-o sechestrată timp de trei zile. La plecare, în loc de rămas-bun, agresorul ar fi tăiat-o cu cuțitul pe mâini. Și ca dosarul să fie complet, victima s-a plâns polițiștilor și că a fost “ușurată” de telefonul mobil. În ziua incidentului, polițiștii l-au găsit pe Mihai la barul din sat și l-au reținut pentru 24 de ore, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lipsire de libertate, furt și lovire sau alte violențe. A doua zi, agresorul a fost prezentat în fața judecătorului de drepturi și libertăți care a dispus arestarea lui. Bărbatul a fost trimis la Penitenciarul Vaslui, unde, printre altele, i se asigurau trei mese pe zi. La începutul lunii aprilie, instanța a dispus plasarea lui Mihai în arest la domiciliu, o măsură care ar bucura orice inculpat. Ieșit din pușcărie, Mihai a încercat să dreagă apele. I-a dat fostei concubine suma de 5.000 de lei pentru a-și retrage plângerea, deși spune că este nevinovat. Femeia a luat banii și și-a retras plângerea pentru furt și loviri sau alte violențe. În dosar se fac în continuare cercetări pentru infracțiunea de lipsire de libertate. Pentru a fi sigur că nu va ajunge din nou după gratii, bărbatul a tocmit un avocat, pe care l-a plătit cu 6.000 de lei. Acesta a luat banii și l-a abandonat la mijlocul procesului. Acum, bărbatul nu mai are niciun leu și niciun sprijin de nicăieri. Mănâncă ce mai primește de la vecini, care îi dau și ei atunci când pot și au. Cât e ziua de mare, Mihai stă pe scările din fața casei și se roagă ca cineva să-i întindă o mână de ajutor. Disperat, acesta a sunat la redacția ziarului Vremea Nouă pentru a-și spune povestea, dar și pentru a cere vasluienilor să-l ajute să treacă peste perioada asta. “Înainte de acest incident, am lucrat în construcții, am avut salariul meu, nu am fost un pierde-vară. Acum sunt dispus să dau semnătură la poliție de două ori pe zi, dimineața și seara, numai să mă lase să ies din curte, să mă pot duce să muncesc prin sat, ca să am ce mânca. Pentru mine e o situație disperată, în ultimele două zile am mâncat doar o jumătate de pâine”, ne-a spus Mihai Slabu de pe prispa casei sale.

Cei doi și-au vorbit din luna septembrie a anului trecut, însă s-au mutat împreună abia pe data de 5 ianuarie anul acesta, după ce, spune Mihai, femeia ar fi aflat că el ar trebui să intre în posesia unor bani de pe urma unei moșteniri. “Am avut prieteni care mi-au spus să am grijă cu ea, că e femeie pericoluasă, că bea foarte mult, că și-a mai bătut foști concubini, însă nu i-am ascultat. Am zis să-i dau o șansă femeii și rău am făcut. A venit la mine pe data de 5 ianuarie, după ce a crezut că poate pune mâna pe niște bani de pe urma unei case pe care trebuia să o vând. De pe data de 5 până pe 8 ianuarie am locuit împreună. De câteva ori pe zi, eu mă duceam la magazin, să cumpăr băutură pentru că ea nu putea sta fără să consume. Mă trimitea ba după țigări, ba după vin, ba după bere. În data de 8 ianuarie, pe la 9 dimineața, am mers la un prieten, Marius, să-i potcovesc caii, unde am stat până pe la vreo 16. Când am ajuns acasă, am surprins-o vorbind la telefon cu un amant de-al ei. Mi-a spus niște cuvinte pe care nu vi le pot spune. I-am luat telefonul din mână și i l-am pus pe masă. În momentul acela s-a ridicat de pe pat, mi-a dat un pumn în bărbie și a dat să fugă. Eu aveam o pungă în mână, cu o sticlă de bere și una de vin. Am lăsat punga jos și am prins-o pe hol. I-am dat și eu câteva palme, dădea și ea în mine. A fost o bătaie reciprocă. Într-un final, a plecat, a zis că se duce la maică-sa. Am lăsat-o să se ducă, însă își uitase telefonul la mine. La vreo 10 minute, am ajuns-o din urmă, era prin dreptul terenului de fotbal din sat. Când am vrut să-i dau telefonul, a început să mă înjure , să țipe, să-mi spună să arunc telefonul, că ea nu mai are nevoie de el. Eu l-am pus în buzunar și m-am întors la un bar din sat, unde am stat cu niște băieți. La un moment dat, în bar a intrat un polițist care a întrebat de mine. Ea, de beată ce era, în timp ce se ducea la maică-sa, în Bălteni, a fost găsită de polițiști mergând pe mijlocul drumului. Agenții au întrebat-o ce e cu ea, de ce e în starea aia, iar ea le-ar fi spus că i-am făcut toate relele de pe pământ. Am fost arestat și pentru lipsire de libertate și pentru furt și pentru loviri sau alte violențe. Le-a spus polițiștilor că eu am tăiat-o cu cuțitul, când ea, de fapt, s-a tăiat în geamul de la intrare în timp ce ne băteam pe hol. Am fost băgat și pentru lipsire de libertate după ce a declarat că timp de trei zile am ținut-o cu forța în casă, însă eu am fost tot timpul plecat, ba la magazin să-i cumpăr băutură, ba la muncă prin sat, cum vă ziceam și de acel băiat Marius, cu potcovitul. Nu a fost ținută cu forța, nu a fost găsită în casă de poliție. Dacă e așa cum spune ea, că de pe 5 până pe 8 ianuarie a fost sechestrată, de ce nu a sunat la poliție în tot acest timp, să cheme ajutor? Timp de trei zile, telefonul a fost la ea, dar își telefona amanții, atât de rău o ducea la mine”, spune bărbatul.

Bani și la concubină, și la avocată

Cu procurorul pe urmele lui, Mihai Slabu a cheltuit peste 11.000 de lei pentru a scăpa de acuzațiile care i-au fost aduse. I-a dat 5.000 de lei concubinei pentru a-și retrage plângerile și alți 6.000 de lei unei avocate care trebuia să îl reprezinte în instanță.

“Lovirile le recunosc și mi le asum. Am lovit-o și eu, m-a lovit și ea în ziua aia. Dar de furt și de sechestrare nu mă fac vinovat. După reținere am stat 21 de zile pe arest, la municipiu, după asta am fost transferat la penitenciar, unde am stat până pe 10 aprilie. De pe 10 aprilie am fost plasat în arest la domiciliu. Prin intermediul surorii mele i-am dat fostei concubine suma de 5.000 de lei pentru a-și retrage plângerile. A mers la un notar din Vaslui unde a dat o declarație că între noi s-a stins orice conflict de ordin civil și penal. A luat banii și dusă a fost, dar nici nu vreau să mai aud de dânsa. Alți 6.000 de lei i-am dat unei avocate din Vaslui să mă reprezinte în instanță. Și ea a luat banii apoi m-a lăsat baltă când aveam nevoie mai mult de ajutor. Eu, după ce m-am eliberat din penitenciar, nu aveam nimic de pe ce să sun. Internetul îmi fusese tăiat, credit nu aveam, așa că am mers în spatele casei, pe un morman de pământ pentru a putea prinde semnal de la un vecin. Nu prea auzeam ce-mi spune avocata, așa că am vorbit mai tare. Ea a crezut că m-am răstit la ea și a cerut rezilierea contractului. Nici vorbă să fi făcut așa ceva. Aveam nevoie de ajutorul ei, mai ales în această perioadă, dar mi-a luat toți cei 6.000 de lei și a întrerupt orice legătură cu mine. Azi am o lună și jumătate de când n-am mai ieșit din curte. La început m-a ajutat sora, mi-a dat bani, dar nu mai are nici ea. Așa că de vreo trei săptămâni nu mai am nimic, nici bani, nici mâncare. Din când în când mă mai ajută vecinii. Am stat la marginea gardului și m-a mai ajutat care și cum a putut, din milă. Le-am cerut polițiștilor să mă pună să semnez de două ori pe zi, dimineața și seara, să fie siguri că nu părăsesc localitatea, numai să mă lase să merg să muncesc prin sat, să mai câștig un ban, să-mi pot cumpăra și eu de mâncare. Stau ca un câine abandonat de toată lumea, mai rău ca în penitenciar. După gratii ți se asigură mâncare, în libertate, dacă nu ești ajutat, mori de foame. Cu toată rușinea, vă spun că de alaltăseară și până acum am mâncat doar o jumătate de pâine. Din curte nu pot să ies, somațiile la curent au început să vină, iar eu mă descurc din ce în ce mai greu. Am apelat la ajutorul ziarului în speranța că cei care se ocupă de cazul meu vor urgenta cercetările și vor lua decizia corectă, iar eu mă voi putea întoarce la muncă. În același timp, rog pe cei care citesc ziarul dvs. să mă ajute cu câteva produse alimentare, să pot trece mai ușor peste perioada asta. Cele trei zile petrecute împreună cu concubina mi-au oferit o lecție pe care nu o voi uita prea curând. Și când mă gândesc că nu ajungeam aici dacă îi ascultam mai bine pe cei care mi-au spus să nu mă leg la cap cu femeia asta…”