După ce jurnalistul Cătălin Tolontan a redat dialogul purtat de două persoane pe mail, cei vizaţi reacţionează, invocând „violarea corespondenţei”.
Cosmin Cernat este învățat cu drumurile la tribunal
Scandalul provocat de contractul existent între TVR şi Dolce Sport cunoaşte o nouă etapă, căpătând o formă de dispută neaşteptată. Poliţia a intrat pe fir şi a demarat o anchetă la instituţia din Dorobanţi, iar faptul că înţelegerea dintre televiziunea publică şi staţia privată n-a fost încă desecretizată i-a determinat pe ziarişti să forţeze barierele şi să alerge cu şi mai mare poftă după informaţii. Aşa a ajuns jurnalistul Cătălin Tolontan să publice acum două zile, în paginile „Gazetei Sporturilor”, un schimb de mail-uri între Cosmin Cernat, şef la Departamentul Sport din cadrul TVR, şi Vlad Enăchescu, director la Dolce Sport. Au apărut imediat voci care au reclamat că s-a ajuns prea departe. Enăchescu şi Cernat sunt cei care au pus la cale pactul TVR-Dolce. Pe blogul lui, Orlando Nicoară a deschis discuţia legată de violarea secretului corespondenţei. Nicoară citează Codul Penal, capitolul „Infracţiuni contra libertăţii persoanei”, articolul 195 – „Violarea secretului corespondenţei”: „Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”. Drept urmare, Cosmin Cernat reclamă că i-a fost „violată corespondenţa” şi este decis să facă plângere penală împotriva „atacatorului”, fiind convins că i-a fost spart mailul de serviciu. La rândul lui, Vlad Enăchescu s-a mărginit să adauge că nu şi-a dat acceptul pentru ca respectivele discuţii să devină publice. Răspunsul lui Cătălin Tolontan a venit pe acelaşi blog, „orlando.ro”, şi se învârte în jurul ideii că n-a livrat comentarii cu caracter personal, ci a transmis informaţii cu relevanţă publică. Legea invocată mai devreme nu face diferenţa între interes privat şi miza publică!
„Nu înseamnă că am dreptate”
„Suntem în dezacord, ceea ce e firesc. Acesta e primul lucru pe care l-am învăţat din cărţile de jurnalism şi din viaţa de redacţie: acţionarii, managerii şi ziariştii au valori diferite şi e normal să fie aşa. Tu citezi Codul Penal când analizezi un articol de presă. Niţel straniu pentru un manager de presă, dar hai să discutăm ca la un studiu de caz. Tu eşti antreprenor şi manager, eu sunt ziarist. Faptul că îndeplinesc şi poziţia de manager în compania care editează Gazeta, asta e o funcţie pentru mine, nu o meserie. De acord, dualitatea manager- ziarist e stresantă şi schizoidă, dar mă ajută să văd mai bine diferenţele. Ca jurnalist, lucrurile sunt clare. TVR este o instituţie care are rol de serviciu public. Să controlez felul în care îşi îndeplineşte serviciul public e un lucru firesc pentru mine, cetăţean şi ziarist. E de interes public ce fac ei? Da. Am motive să public, dacă aflu ceva relevant despre felul în care servesc interesul public? Da, indiscutabil”, scrie ziaristul GSP.
www.evz.ro
