Scrisoarea disperării ofiţerilor de la Serviciul Omoruri. Ce au mai inventat mai-marii Poliţiei. „Nu vă e ruşine?“

Ofiţerii Serviciului Omoruri vor fi obligaţi să dovedească faptul că lucrează la Omoruri (sîc!) pentru a-şi primi sporul de toxicitate pe care îl încasau la salariu de 20 de ani. Decizia halucinantă au primit-o recent. „Să prinzi un criminal nu înseamnă să stai în costum la birou. De ce nu s-a sesizat nimeni când ne-au trimis la Caracal şi am cernut până şi rahatul din hazna?”, arată ofiţerii. „Ştie careva cum miroase carnea de om? Carnea de om tăiată, tranşată? Sau cum miroase un prunc ars? Sau cum sare zeama dintr-un cadavru putrefiat? Sau cum e sa trăieşti cu teama că ai luat hepatită, HIV sau coronavirus, că tot e la modă? Ştie careva cum e să respiri acelaşi aer putregăit ore la rând, zile, săptămâni? Sau cum e să auzi fierăstrăul pe coastele cuiva care a fost mamă, fiică, nepoată? Sau cum e să faci saună într-un combinezon din plastic la 50 de grade Celsius printre mărăcini? Nu ştiu câţi dintre voi, cei care ne conduceţi, s-au uitat măcar într-un sac negru sau aţi tras fermoarul”, îşi încep ofiţerii de la Omoruri scrisoarea deschisă cu titlul „Pe urmele morţii” adresată conducerii Poliţiei Române şi Ministerului de Interne. „Noi ne facem treaba, e datoria noastră să-i prindem pe oamenii răi, iar voi cei care ne conduceţi trebuie să ne asiguraţi toate resursele necesare. Numai că nu se intamplă aşa. De cîteva luni, NOI, Serviciul Omoruri, stăm cu sabia deasupra capului tocmai pentru banii care ne recompensează orele petrecute în condiţii nocive. Cică am fi băgat mâna în buzunarul statului”, continuă poliţiştii.  Istoricul sporului de toxicitate (cadavru) Pe scurt, povestea e simplă. De peste 20 de ani, ofiţerii de la Omoruri primesc un spor de toxicitate, care reprezintă 50% din salariul de funcţie, calculat acum la nivelul anului 2009, arată aceştia.

Citeste mai mult: adev.ro/qbyxla




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ