Secretele „oraşelor toxice“ din România comunistă. Marile catastrofe ecologice ţinute sub tăcere

Zeci de mii de oameni au avut de suferit de pe urma poluării din marile centre industriale ale României, în faţa căreia autorităţile comuniste nu au luat măsuri adecvate. Copşa Mică, Baia Mare şi Zlatna au devenit faimoase la începutul anilor ’90 din cauza poluării care a distrus mii de vieţi omeneşti şi în faţa căreia măsurile luate până atunci de autorităţile comuniste s-au dovedit ineficiente. Copşa Mică – oraşul îngropat în negru de fum Copşa Mică s-a aflat pentru o perioadă îndelungată în topul celor mai poluate oraşe din Europa, din cauza emisiilor provenite de la cele două uzine înfiinţate aici. Carbosin, combinatul care producea negru de fum a funcţionat până la începutul anilor 90, iar emisiile sale au afectat zona timp de aproape 60 de ani, lăsând urme de cenuşă pe case, copaci, animale şi restul. Topitoria uzinei Sometra a contribuit la incidenţa ridicată a cancerului pulmonar şi a impotenţei şi a redus speranţa de viaţă a localnicilor în perioada comunismului. În 1990, jurnaliştii de la The New York Times au relatat pe larg despre „oraşul îngropat de poluare”. „Pe o întindere de aproape 15 mile în jur, fiecare loc din această vale odinioară delicată, arată ca şi cum ar fi fost înmuiat în cerneală. Arborii şi tufişurile sunt negri. Casele şi străzile arată de parcă ar fi fost într-un şemineu. Chiar şi oile din turmele de pe deal sunt de un gri murdar. Sunt două fabrici în Copşa Mică. Una produce negru de fum, folosit la anvelope. Cealaltă produce zinc, plumb, cupru, cadmiu şi alte metale neferoase. Împreună, ele împrăştie 30.000 de tone de particule şi funingine în fiecare an, făcând din Copşa Mică, un orăşel cu 6.000 de locuitori, unul dintre cele mai poluate locuri din Europa. Negrul de fum este cel mai vizibil poluant. Iar cei care muncesc în topitorie simt constant duhoarea şi gustul acidului sulfuric.  Dar cel mai semnificativ pericol vine de la poluarea invizibilă, de la nivelele ridicate de plumb şi de la ameninţările nedeterminate ale amestecului de particulele toxice din aer, scria jurnalista Celestine Bohlen, în ediţia din 5 martie 1990, din The New York Times. Autoarea remarca faptul că localnicii nu au putut protesta faţă de poluarea de la Copşa Mică în timpul regimului comunist. Dacă în 1977, 70 de oameni din Copşa Mică erau diagnosticaţi cu cantităţi excesive de plumb în organism, în 1990, numărul celor afectaţi depăşea 400. Majoritatea lucrau în topitoriile de la Copşa Mică. Contaminarea cu plumb producea o mulţime de boli grave, care duceau la moartea prematură a localnicilor. Deşi ieşeau la pensie la vârsta de 50 de ani, mulţi dintre foştii muncitori mai aveau de trăit câţiva ani. Din această cauză studiile îndelungate asupra efectelor plumbului în organismele lor nici nu puteau fi realizate.

Citeste mai mult: adev.ro/qbmvh1




NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ