SĂRBĂTOARE… Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (303), supranumit „purtătorul de biruintă” (grec. tropeophoros), prăznuit în fiecare an la 23 aprilie, anul acesta îl sărbărim astăzi, a doua zi de Paște, fiindcă pe 23 aprilie a fost ziua Înălțării lui Hristos. Sf. Mc. Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuti si venerati apărători ai crestinismului, numeroase biserici având hramul său, iar numele său fiind îmbrătisat de multi crestini. O parte din moastele Sf. Mare Mucenic Gheorghe au fost aduse recent în România. IPS Teodosie Arhiepiscopul Tomisului, a adus spre cinstire la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanta o raclă cu moaste ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Racla cu odoarele duhovnicesti a fost donată de către cardinalul Dionisie Tettamanzi, în prezent Arhiepiscop emerit de Milano (Italia), au rămas definitiv în acest lăcas de cult constăntean, renumit printre altele si datorită faptului că pictura este realizată de pictorul bârlădean Nicolae Tonitza. Astăzi, peste 900.000 de români, majoritatea bărbati, îsi serbează onomastica pe 25 aprilie.
Minunatul acesta, vestitul si marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Diocletian, s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinti crestini si învătat, din tinerete, în dreapta credintă. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo si având acolo multe averi si mosteniri. Ajuns la vârsta desăvârsită si fiind frumos la chip si viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere si destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut pretuit si, îmbrătisînd slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până si dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului. Se stie că, desi era păgân, împăratul Diocletian, până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva crestinilor. Această stare de lucruri a îngăduit crestinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărătie. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu, pe care Diocletian l-a luat ca însotitor la domnie (tetrarh), a aprins prigoana împotriva crestinilor. Istoria crestinătătii stă martoră că, din anul 303 si până la 313 (anul Edictului de la Milan, prin care Sfântul împărat Constantin cel Mare a dat pace crestinilor), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare si o sângeroasă probă: crestinii au fost siliti să aleagă, cu pretul vietii lor, între zeii păgâni si Iisus Hristos.
Cunoscând, deci, decretul de prigonire împotriva crestinilor, îndată Gheorghe s-a înfătisat singur înaintea împăratului Diocletian si, înaintea întregii curti împărătesti, a mărturisit deschis că este crestin si că întelege să slujească în oastea împăratului, ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire si îndemnat de Galeriu, Diocletian a dat porunca să fie dus în temnită si pus la chinuri, ca să se lepede de credintă. Si a fost trecut prin toate vămile muceniciei, loviri cu sulită, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încăltăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou s.a. Toate acestea si altele asemenea, Sfântul Gheorghe le-a îndurat cu bărbătie stând tare în credintă.
Deci, cei de fată, văzând chinurile de moarte, prin care trecea Sfântul Gheorghe si că rămâne viu si nevătămat, multi dintre ei s-au lepădat de idoli si au venit la credinta în Hristos, slăvind cu un glas pe Dumnezeul crestinilor. Mai mult, în vremea tinerii lui în temnită, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, acesta a înviat. Însăsi împărăteasa Alexandra, sotia lui Diocletian, văzând acestea, a mărturisit credinta ei în Hristos. În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri si cu făgăduinte, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fata acestei mărturisiri si, văzând că toate încercările lui sunt zădarnice, Diocletian a dat porunca să li se taie capetele, si Mucenicului si împărătesei Alexandra. Deci, ostasii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, si-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul si-a ridicat glasul si s-a rugat cu căldură, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite. Astfel, rugându-se, cu bucurie si-a plecat capul sub sabie si a fost tăiat, în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credinta fără prihană si luând cununa cea nevestejită din mâna lui Hristos, Domnul său.
Peste 900 000 de români poartă numele Sfântului Gheorghe
Dintre toti sfintii sărbătoriti în lumea crestină, putini au ajuns la faima de care s-a bucurat, si se bucură, Sfântul Gheorghe, la poporul nostru. În satele si orasele tării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea lui. Multi oameni, bărbati si femei, îi poartă numele. Mai exact, 910.507 de cetăteni români, dintre care 727.351 bărbati si 183.156 femei, poartă numele Sfântului Gheorghe, conform statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor (MAI). De asemenea si multe orase din tară poartă numele marelui general al lui Iisus. Al treilea brat al Dunării, în Deltă, se numeste Bratul Sfântului Gheorghe. Se stie, apoi, că de multă vreme ocrotitorul ostirii române este tot Sfântul Gheorghe. De asemenea, steagul Moldovei, trimis de Stefan cel Mare la mănăstirea Zografu, din Muntele Athos, are chipul Sfântului Gheorghe, doborând balaurul. Iar acest chip al Sfântului, doborând balaurul, a fost la noi ca un răsunet si ca o chemare a poporului la lupta crestinilor împotrivă balaurului vremii, adică a păgânilor otomani si împotrivă diavolului. O dovadă este si rugăciunea lui Stefan cel Mare, scrisă pe steagul său: “O, luptătorule si biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi si în nenorociri grabnic ajutător si cald sprijinitor, iar celor întristati, bucurie nespusă aducător, primeste de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Stefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul tării Moldovei. Păzeste-l pe el neatins în lumea această si în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Si aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale”. Si în prezent Sf. Gheorghe este considerat ca fiind ocrotitorul („patronul”) Fortelor Terestre Române.
Credinte si superstitii de Sfântul Gheorghe
Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, în ziua de Sfântul Gheorghe, într-o apa curgătoare, spre a fi sănătosi tot anul si pentru spălarea tuturor relelor. Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea. La Sfântul Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătosi tot anul si pentru a se proteja de farmece. Cine doarme în ziua Sfântului Gheorghe, acela ia somnul mieilor si tot anul e somnoros. La San-Georgiu ies preotii si poporul cu crucea în câmp si fac rugăciuni pentru ploaie si mană în câmp. Gunoiul adunat în ziua de Sfântul Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. Dacă la San-Georgiu/Sfântul Gheorghe e zi de post (sec), atunci tot anul este la vite lapte slab (nemănos). În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an. Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat. Dacă la Sân-Giorgiu e ploaie, se face grâu si fân.
