spot_img
spot_imgspot_img
13.8 C
Vaslui
30-mai-2024

Sfântul Evmenie, sfânt al bucuriei și al tămăduirilor

- Advertisement -

SFÂNT CONTEMPORAN… Sfinții sunt cei care, prin credință, au fost vindecați de Dumnezeu de infirmitățile sufletești, de patimi și de păcate și ne ajută din ceruri să fim și noi vindecați atât sufletește cât și trupește. Sfântul Evmenie este un Sfânt contemporan care transmite multă bucurie și căldură celor ce îi cercetează viața sa și se roagă să le fie mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pentru toate bunele lor trebuințe. 

Pr. Lupu Silviu-Anton
Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel – Vaslui

În prima zi a anului 1930, de Sfântul Vasile, în satul Ethia din insula Creta, venea pe lume un copil ce a primit la Botez numele Constantin, care avea să fie cunoscut mai târziu ca „Sfântul care râde” sau „Sfântul care zâmbește”, un sfânt grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești al celor care îi cer ajutorul în rugăciune. Născut într-o familie de oameni credincioși, cu multă evlavie la Sfinți și la Maica Domnului, Constantin a voit de mic copil să se facă călugăr, căci îi plăceau slujbele bisericești și adesea zăbovea până seara în biserică, pentru a se ruga. Această dorință i s-a împlinit, la vârsta de 21 de ani, după ce ucenicise patru ani în Mănăstirea „Sfântul Nichita” din Ahendria, în sudul Cretei, primind numele de Sofronie. În 1975 a fost hirotonit preot, de această dată primind numele de Evmenie așa cum este el îndeobște cunoscut. A plecat la Domnul în 23 mai 1999, iar la 14 aprilie 2022, în urma numeroaselor mărturii ale sfințeniei Sale, cu voia lui Dumnezeu, este trecut în rândul sfinților Bisericii Ortodoxe, ca „Sfântul Evmenie Saridakis, noul făcător de minuni”, prăznuit în fiecare an la 23 mai.

Încercarea bolii

Chiar dacă era călugăr, a trebuit să satisfacă stagiul militar, în timpul căruia s-a îmbolnăvit de boala Hansen, adică de lepră, o boală nemiloasă, simțind că „parcă îmi înfigea cineva o grapă de fier în spate și trage carnea jos de pe mine”. Când doctorul i-a transmis acest diagnostic – crunt, de altfel – Sfântul s-a bucurat, explicând unui ucenic și de ce a făcut lucrul acesta: „Pentru că atunci când Dumnezeu îți trimite o mare boală, înseamnă că e o cruce mare. Și dacă o rabzi, cu puterea lui Dumnezeu, o cruce mare aduce o mare înviere! Când am fost diagnosticat cu boala Hansen, m-am rugat și am zis: «Dumnezeul meu, nu sunt vrednic să port o cruce atât de mare! Atât de mult mă iubești? Îți mulțumesc foarte mult! Numai ajută-mă să o rabd!»“. Suferințele erau cumplite, dar, spune el, „cu cât sufeream cu trupul, cu atât mă veseleam cu inima!”. El știa că sănătatea trebuie prețuită ca un dar al lui Dumnezeu, iar boala ca o încercare ce poate fi prilej de a ne apropia mai mult de Dumnezeu, știa că dacă o petreci cu și în rugăciune și răbdare, suferința devine folositoare sufletului tău. „Dumnezeu, Care știe mult mai bine decât noi ceea ce ne este de folos, îngăduie să ne cuprindă boli sau multe necazuri, chiar dacă uneori gândim că nu putem răbda această cruce. Dar când ne lăsăm cu încredere în purtarea de grijă și marea milă ale lui Dumnezeu, primim putere și haruri de la Atotputernicul Dumnezeu, ca cel al răbdării, al credinței și al bucuriei”.

Ucenicul Sfântului Nichifor cel Lepros

Sfântul Evmenie a rămas în leprozeria din Atena pentru a sluji leproșilor. Acolo l-a cunoscut cel pe care îl știm astăzi ca Sfântul Nichifor cel Lepros (1890-1964), un sfânt grabnic ajutător, la care mulți credincioși au apelat în rugăciunile lor și care i-a ajutat mai ales în perioada pandemică. Acesta era paralizat și orb, iar părintele Evmenie l-a îngrijit cu toată dragostea, spălându-l și hrănindu-l și fiindu-i mereu aproape și fiindu-i și ucenic în cele duhovnicești, în care părintele Nichifor era foarte înaintat. De la el a deprins Evmenie, cu adevărat, răbdarea în încercări și dragostea de Dumnezeu și de semeni. În spital, aveau program ca de mănăstire, slujeau și se rugau, posteau și chiar dacă doctorii mai recomandau să consume carne, nu o făceau, ținându-și rânduiala de călugări. Ucenicind și slujind lui Nichifor cel Lepros, a cărui boală înaintase destul de grav, părintele Evmenie cunoștea faptul că are alături un Sfânt al lui Dumnezeu! Și mai știa că harul lui Dumnezeu lucrează în rândul credincioșilor, sfințindu-i. De aceea, intrând într-o biserică, pe când se ducea să cumpere pește pentru bolnavi, și când a auzit în predica preotului că în vremurile noastre nu mai există sfinți, i-a replicat acestuia: „Spui minciuni lumii! Astăzi sunt mulți sfinți, mai mulți ca în vechime. Eu în fiecare sâmbătă merg în Omonia, în piața de pește, și văd acolo sfințenie și la bărbați și la femei, și tu spui că nu există astăzi sfinți? Astăzi este vremea marilor sfinți!”. Având mintea și inima curățite prin lacrimi, căință și rugăciune aducătoare de har, părintele Evmenie vedea realitatea lucrurilor, aceea că există, în sânul Ortodoxiei, oameni de tot felul, chiar cu îndeletniciri și trai simplu, care au vocația sfințeniei, în ciuda împrejurărilor oricât de potrivnice. Cuvintele sale sunt valabile și astăzi, când noianul încercărilor și al ispitelor de tot felul ne cuprinde, dar din care putem scăpa prin rugăciune, pocăință și participarea la Tainele Bisericii, care îi sfințesc pe cei care se împărtășesc de ele.

Sfânt făcător de minuni

MIRACOLE… Sfântul Evmenie face foarte multe minuni și după trecerea sa la Domnul, se arată adesea în vis sau chiar în stare de trezie celor care au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu și pe care El îl acordă prin sfinții Săi. De pildă, un tânăr cu o hipoacuzie gravă l-a visat pe Sfântul Evmenie care i-a recomandat în vis să meargă la mormântul său, care se găsește în satul natal al Sfântului, Ethia, și după ce participă la Sfânta Liturghie să îl roage pe părintele de acolo să îl ungă la urechi cu ulei de la candela care arde la crucea mormântului și să îi citească rugăciuni de însănătoșire; acestea fiind făcute, chiar înainte de a ajunge acasă, tânărul a constatat că s-a vindecat complet. „O cunoștință a Sfântului Evmenie, din Iraklio, Creta, suferise un grav accident rutier și deși se afla sub supraveghere medicală, i-a apărut în partea dreaptă a capului o infecție. Numai prin intervenție chirurgicală s-ar fi putut evita extinderea infecției pe toată fața. Așa cum ne povestea ea însăși, după mai multe zile, durerea din acel punct devenise insuportabilă. Într-o zi, așezându-se în fața micului iconostas din camera ei, și având în față fotografia bătrânului Evmenie, l-a rugat să o ajute să scape de acele dureri insuportabile. O mireasmă dulce și o căldură plăcută au cuprins-o atunci și a simțit o stare de somnolență pe care nu o mai avusese, făcând-o să meargă să se întindă în pat. Dimineața când s-a trezit, infecția dispăruse. S-a dus imediat la doctor, care fiind uimit, a constatat vindecarea ei”. Cu Sfântul Evmenie, ca și cu toți sfinții lui Dumnezeu se împlinesc cuvintele Scripturii: „Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi” (Ps. 67, 36)! Minunat este Domnul nostru întru Învierea Sa! Minunat este Dumnezeul nostru! Hristos a înviat!

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.