Prima zi a anului nou este patronatã de Sfântul Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare (n 330, Cezareea, Cappadocia – † 1 ianuarie 379, Cezareea, Cappadocia). Acesta a fost un arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii si unul din cei patru doctori rãsãriteni ai Bisericii, alãturi de Grigore de Nazianz ( Teologul ) si Ioan Gurã de Aur. Peste 600.000 de români îsi sãrbãtoresc onomastica de Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscop al Cezareei, în prima zi a anului nou, a anuntat, vineri, ministerul Administrației si Internelor.
Din cei 608.701 de români sãrbãtoriti de Sfântul Vasile cel Mare, 518.861 sunt bãrbati si 89.840 sunt femei, potrivit statisticilor Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date. Majoritatea românilor care îl au ca patron spiritual pe Sfântul Vasile poartã numele de Vasile (497.5520 și Vasilica (20.138). De asemenea, 433 poartã numele Sile si 409 Sica, 232 de persoane rãspund la numele Silicã si alti 97 sunt Vasi si Vasilache. Numele Sfântului Vasile, unul dintre cei mai importanti Sfinti Pãrinti ai Bisericii crestine, este purtat si de 89.840 de femei. Dintre acestea, 86.180 poarta numele Vasilica, 2.082 – Vasilca, alte 970 – Sica și 608 – Vasila.
Viața Sfântului Vasile cel Mare
Se naste în anul 330, într-o familie evlavioasã la Cezareea Capadociei. Pe mama sa o chema Emilia, iar pe tatãl sãu Vasile. A fãcut parte dintr-o familie cu zece copii, dintre care trei vor deveni episcopi: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa si Sf. Petru de Sevasta. Cinci dintre ei vor deveni monahi: cei trei episcopi, Macrina cea Tânãrã si Naocratios; iar sase vor deveni sfinti: cei 3 episcopi, Macrina cea Tânãra, Macrina cea Bãtrânã (bunica Sf. Vasile) si Emilia (mama Sf. Vasile). Macrina cea Bãtrânã a fost ucenica Sf. Grigorie Taumaturgul. Vasile primeste prima învãtãturã în casa pãrinteascã. Dupã aceea, studiazã la Cezareea Capadociei si Atena. A avut profesori vestiti: pe Libaniu, Proheresiu si Himeriu. Încheagã o prietenie vestitã cu Sf. Grigorie de Nazianz. Viata lor studenteascã e un model pentru teologii de totdeauna. Cunosteau doar douã drumuri: al scolii si al Bisericii. S-a întors în patrie pe la anul 355. A profesat câtva timp retorica, dar a fost cîstigat pentru misiunea bisericeascã de sora sa, Macrina. A renuntat la lume si a intrat în monahism dupã ce a fost botezat. A fãcut o primã împãrtire a averii sale la sãraci. A cãlãtorit pentru cunoasterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt si Mesopotamia. S-a întors hotãrât sã organizeze viata monahalã dupã criteriul obstei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sf. Grigorie Teologul la mãnãstirea înfiintatã de el în Pont, pe malul râului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici el îmbina munca manualã cu rugãciunea si cu râvna caldã intelectualã. Aici a scris el Regulile vietii monahale (Regulile mari si mici) si a pus bazele Filocaliei cu Sf. Grigorie. În curând, a fost chemat de episcopul Eusebiu si hirotonit preot în 364, spre a i se încredinta pastoratia episcopiei. Dupã un conflict trecãtor cu episcopul, se împacã cu acesta. În 368, cu prilejul unei mari foamete, Sf. Vasile a organizat admirabil asistenta socialã si a fãcut a doua împãrtire a averii sale sãracilor. În 370, fu ales episcop-mitropolit a Cezareei, cu o dârzã opozitie din partea adversarilor. În urma atitudinii sale neînfricate contra arianismului si a manevrelor împãratului Valens, dioceza i se împãrti în douã. În interiorul eparhiei, Sf. Vasile s-a impus printr-o uriasã activitate dogmaticã, pastoralã si socialã. Nu s-a lãsat înfrânt de arieni. Se cunoaste scena cu prefectul Modestus de Valens. A înfiintat institutii de asistentã socialã: azil, ospãtãrie, casã pentru reeducarea fetelor alunecate, spital (si de leprosi), scoli tehnice. Toate aceste asezãminte erau cunoscute sub numele de Vasiliada. A luptat pentru alinarea suferintelor celor multi, criticându-i pe bogati. N-a fãcut deosebire între neamuri si credintele oamenilor. A împodobit serviciul divin cu Sfânta sa liturghie. În politica externã bisericeascã, Sf. Vasile a încercat sã împace bisericile orientale, fãcând apel la Sf. Atanasie si la papa Damasus. De asemenea, a încercat o împãcare între Orient si Occident împãrtite pe tema schismei meletiene. Sf. Vasile a fost un mare animator în lupta contra arianismului. El a dat lovituri grele acestei erezii. I-a ajutat pe tineri la învãtãturã, a mentinut legãtura cu profesorul sãu Libaniu. A fost pretutindeni prezent. A fost mare preot, mare liturghisitor, mare pedagog, mare prieten, mare organizator, mare om de stiintã. A fost numit „un roman printre greci”. A murit la 1 ianuarie 379, plâns de toti si numit încã de atunci „cel Mare”.
