16 C
Vaslui
07-oct.-2022

SI NE IARTÃ NOUÃ GRESELILE NOASTRE, PRECUM SI NOI IERTÃM GRESITILOR NOSTRI – PILDA DATORNICULUI NEMILOSTIV

- Advertisement -

Pr. Andrei ZAGAN

SFÂNTA EVANGHELIE… Pericopa evanghelicã din Duminica a XI-a dupã Rusalii ne aratã, încã o datã, pe de o parte, plinãtatea iubirii milostive a lui Dumnezeu care iartã oamenilor cât nimeni nu îsi poate imagina si, pe de altã parte, ne face constienti de datoria pe care o avem fiecare dintre noi, aceea de a ierta, la rândul nostru, greselile celor de lângã noi. Astfel, Sfântul Evanghelist Matei ne relateazã urmãtoarea pildã rostitã de Mântuitorul Hristos:

,,Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemãnatu-s-a Împãrãtia Cerurilor omului împãrat care a hotãrât sã facã socoteala cu slugile sale. Si, începând sã facã socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanti. Dar, neavând el cu ce sã plãteascã, stãpânul sãu a poruncit sã fie vândut el si femeia lui si copiii si toate câte are, ca sã se plãteascã datoria. Deci, cãzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stãpâne, îngãduieste-mã si-ti voi plãti tie tot! Iar stãpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul si i-a iertat si datoria. Dar, iesind, sluga aceea, a gãsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el si care-i datora o sutã de dinari. Si, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plãteste-mi ce esti dator! Deci, cãzând cel ce era slugã ca si el, îl ruga zicând: Mai îngãduieste-mã si îti voi plãti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare pânã ce va plãti datoria. Iar celelalte slugi, vãzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult si, venind, au spus stãpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l, stãpânul sãu îi zise: Slugã vicleanã, toatã datoria aceea ti-am iertat-o, fiindcã m-ai rugat. Nu se cãdea, oare, ca si tu sã ai milã de cel împreunã slugã cu tine, precum si eu am avut milã de tine? Si, mâniindu-se stãpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor pânã ce-i va plãti toatã datoria. Tot asa si Tatãl Meu cel ceresc vã va face vouã, dacã fiecare dintre voi nu va ierta greselile fratelui sãu, din toatã inima.” (Matei 18, 23-35) Asadar, fragmentul biblic de mai sus este destul de grãitor si începe cu urmãtoarele cuvinte: Asemãnatu-s-a Împãrãtia cerurilor… Deci, Împãrãtia cerurilor este la fel cu pilda ce a fost relatatã, în care, un împãrat începe sã îsi facã socoteala datoriilor slujitorilor sãi. Dintre cei care erau datori, unul avea o datorie imensã. Suma pe care o avea de înapoiat era una colosalã, adicã echivalentul a peste 490 de tone de aur. E o avere de neimaginat, dacã ne gândim cã rezerva de aur a tãrii noastre abia depãseste cu putin 100 de tone de aur. Însã, neavând slujitorul cu ce sã plãteascã, împãratul a dat poruncã pentru ca datornicul, împreunã cu sotia si copiii lui si cu întreaga lui avere, sã fie vânduti pentru a se recupera datoria. Aceastã poruncã nu era una iesitã din comun, ci era una justã pentru acele vremuri: dacã erai dator cuiva, atunci bunurile tale erau vândute pentru a se acoperi datoria. Dacã îti erau vândute toate bunurile si nu se acoperea datoria, atunci erai tu si cu familia ta vânduti ca sclavi. Sigur cã, aproape 500 de tone de aur nu ar fi putut fi acoperite ca datorie, oricât de mare ar fi fost averea datornicului si oricât de numeroasã ar fi fost familia lui. Stiind aceasta, slujitorul cade la picioarele împãratului si îi cere iertare si îngãduintã pânã ce îsi va plãti debitul. Iar împãratul, desi stia cã datornicul nu are de unde plãti, i-a iertat întreaga datorie. Dupã ce datorinicul a iesit bucuros de la stãpân, s-a întâlnit cu un om ce slujea alãturi de el si care îi datora o sumã infimã fatã de datoria lui, adicã nici jumãtate de kilogram de argint, care azi nu valoreazã nici 1.500 de lei. Pe acel om, datornicul cel dintâi l-a dus la închisoare, asa cum prevedea legea, pânã avea sã fie recuperat creditul. Alti slujitori, vãzând aceasta, l-au înstiintat pe împãrat care, în cele din urmã, a fãcut dreptate dupã lege. Pilda se încheie în acelasi fel în care a început, fiindu-ne atrasã atentia cã, Tatãl nostru din Împãrãtia cerurilor, va face întocmai cu cei care nu pot sã îsi ierte aproapele. Astfel, din aceastã pildã, putem sã rezumãm mai multe învãtãturi:

Dumnezeu este drept si ne judecã dupã dreapta socotealã Dumnezeu Tatãl L-a trimis pe Fiul Sãu în lume pentru a ne ridica din robia pãcatului, pentru a ne arãta cum sã ne mântuim sufletele. De aceea, Hristos Însusi si, dupã Înãltarea Sa la cer, sfintii sãi, ne-a învãtat si ne învatã felul în care sã vietuim pe pãmânt pentru a dobândi Împãrãtia cerurilor. Respectarea preceptelor morale date de Hristos ne va duce negresit în Împãrãtia lui Dumnezeu. Dar dacã nu reusim sã respectãm întocmai aceste învãtãturi?

Dacã îi cerem iertare, Dumnezeu ne iartã… Datornicul din pilda de mai sus, stiind cã nu poate sã îsi plãteascã împrumutul, îi cere împãratului îndurare. Abia dupã aceea îi este iertatã datoria. La fel si noi, mereu vom gãsi milã la Domnul, dacã vom merge si îi vom cere aceasta. Datornicul, dacã nu ar fi cerut îndurare, ar fi stat la închisoare de la început. Fiecare dintre noi, oricât am încerca sã fim de drepti, avem pãcate, pentru cã pãcatul existã în fiinta noastrã, întrucât în pãcat ne-am nãscut. De aceea, mereu, în toatã vremea, trebuie sã îi cerem iertare lui Dumnezeu. Dar cât ne va ierta Dumnezeu?

Nu putem noi gresi, pe cât poate Dumnezeu ierta! Asa spunea un cuvios pãrinte, si prin aceasta gãsim si întelesul sumei colosale trecutã cu vederea de împãratul din pildã. Mântuitorul a folosit aceastã sumã imensã, valorând aproape 500 de tone de aur, pentru a ne arãta cã El poate ierta la nesfârsit. Dar pentru aceasta, pe lângã a ne cere iertare, mai trebuie sã facem ceva…

Si ne iartã nouã greselile noastre, precum si noi iertãm gresitilor nostri… În fiecare zi, multi dintre noi rostim în rugãciunea ,,Tatãl nostru” aceste cuvinte. Dar câti le rostim cu sinceritate? Câti dintre noi au puterea sã îl ierte din toatã inima pe cel care a gresit? Cât poate gresi un om fatã de noi? Mult! Dar cât trebuie sã iertãm noi unui om care ne-a gresit? Mai mult! Asa vom gãsi iertare la Dumnezeu, dupã cum ne rugãm în Rugãciunea Domneascã. Dacã nu avem puterea sã îl iertãm sincer pe cel care ne-a gresit, nici Dumnezeu nu ne va ierta nouã multele pãcate; ne spune aceasta si în finalul pildei de azi: . Tot asa si Tatãl Meu cel ceresc vã va face vouã, dacã fiecare dintre voi nu va ierta greselile fratelui sãu, din toatã inima.” (Matei 18, 35)

- Advertisement -
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
spot_img
Ultimele Știri
Ultimele Știri

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.