CÎSTIGÃTOARE…Silitrã Maricica, abonatã de ani de zile la ziarul Vremea Nouã, se numãrã printre cîstigãtorii din luna aceasta ai concursului „Te abonezi si Cîstigi!”. Femeiea pentru care cititul face parte din rutina zilnicã, nu a participat pânã luna trecutã la concurs, deoarece nu primea chitanta de la postas. „M-am tinut de cei de la postã sã-mi dea chitanta. Niciodatã nu o primeam. Mã întrebau la ce îmi trebuie mie. Le-am spus: Uite, vreau sã cîstig, cã eu mai sunt care mai citesc Vremea Nouã. Voi habar n-aveti. Mai spuneti si voi lumii sã se aboneze cã au ce citi în acest ziar”, a spus Maricica. Aceasta a mãrturisit cã patima cititului i-a fãcut pe multi sã se minuneze de ea si de cât timp petrece fãcând rebusuri: „Eu am o boalã cu cititul ziarului si cu fãcutul de integrame. Asa sunt obisnuitã. Mai am o colegã care îmi tot spune „m-ai înnebunit, stai toatã ziua si citesti!”. Chiar dacã apropiatii ei nu credeau cã premiile concursului sunt pe bune, Maricica si-a încercat sansa. „Vãzusem în ziar un mosnegut care a cîstigat. Mi-am spus ” Dar eu oare n-am atâta noroc sã cîstig?” si râdeam singurã. I-am zis fetei mele cã m-am înscris si mi-a spus ” Mamã, da’ matale n-ai minte”. Pe 6 mai a fost editia în care ati prezentat cîstigãtorii. Când mã uit si îmi vãd numele, am ametit. M-am închinat. Oare oi fi eu? Eu sunt. Scrie sat Stãnilesti. Bun. L-am chemat pe Rares, nepotul meu. I-am spus cã am cîstigat si nu mã credea. Zicea „Hai, bunicã, fii serioasã!””, a povestit Silitrã Maricica.
Socul si o senzatie de satisfactie au pus stãpânire pe Silitrã Maricica, din satul Stãnilesti, atunci când si-a vãzut numele în lista cîstigãtorilor care s-au abonat la ziar pentru luna mai. Doar Sfânta Cruce a fãcut-o sã-si revinã din starea de ametealã care a cuprins-o la primirea vestii. Fostã contabilã la CAP si la primãrie, a trãit clipe grele dupã decesul sotului. „Eu am fost contabilã la CAP, iar când s-a terminat cu CAP-urile, am mai lucrat în contabilitate la primãrie. Dupã, am iesit la pensie pe caz de boalã. Apoi am fãcut mâncare, m-am ocupat de gospodãrie si am crescut un copilut.Cum ti-e scris, în frunte ti-e pus. Sunt vãduvã de la 46 de ani, de 26 de ani adicã. Asa mi-a fost soarta si ghinionul, dar m-am obisnuit singurã. Ce sã fac? Asta-i viata… Sotul meu, Dumnezeu sã-l ierte, a fost profesor de românã. A murit când era fata în clasa a 8-a. Stãteam si plângeam cã nu aveam dupã ce bea apã. M-am chinuit, dar m-a mai ajutat un frate”, a povestit Maricica. Astfel, a învãtat cum sã pretuiascã fiecare moment, fiecare cîstig si fiecare bãnut. „Îmi pare foarte bine cã am cîstigat. Fãrã sã-mi dau seama, am rupt din gresealã chitanta si a trebuit sã sun iar la postã sã-mi trimitã o copie. Când colo, mi-au trimis alt numãr de chitantã. Fata spunea sã-i las încolo de bani, dar 400 de lei nu-i iei din drum. Pânã la urmã s-a rezolvat. Sunt atîtia oameni cu pensii de 800 de lei. Premiul ãsta e jumãtate din pensia lor. Vai de capul lor, poate nu au alt ajutor. Tineretul a plecat prin Spania, Germania, Italia si ei au rãmas singuri. Trebuie sã apreciem fiecare bãnut”, a spus cîstigãtoarea de la Stãnilesti. De asemenea, si-a învãtat fata ce înseamnã sã ai un rost în viatã si de ce este important sã fii pe propriile picioare, sã nu depinzi de cineva. „Fata mea e profesoarã si directoare la scoalã si mai vine în vizitã cu nepotul, dar ei stau la oras la Husi. E cãsãtoritã cu un husean care lucreazã la Politia de Frontierã. Pe nepot l-am crescut un timp singuricã. I-am spus fetei sã termine facultatea, sã nu renunte, sã meargã sã se realizeze. Cã în viatã, dacã nu te realizezi si nu ai banul tãu, sã astepti de la bãrbat sã te rogi de el, nu e bine. Mai târziu îti scoate ochii”, a explicat Maricica.
Vãzusem în ziar un mosnegut care a cîstigat. Mi-am spus ” Dar eu oare n-am atâta noroc sã cîstig?”
Chiar dacã vecinii si rudele nu îi dãdeau vreo sansã femeii sã cîstige unul dintre premiile oferite de ziarul Vremea Nouã, în cadrul concursului „Te abonezi si cîstigi!”, Maricica a actionat dupã cum a simtit. Astfel, chiar din prima lunã în care s-a înscris la concurs le-a dovedit tuturor cã premiile sunt reale. „Sunt abonatã de ani de zile. Nu am participat pânã acum la concurs pentru cã nu primeam chitanta. Am mai asteptat o perioadã si luna trecutã am sunat la postã. Am cerut chitanta, ca sã mã pot înscrie. Mi-a dat-o pânã la urmã si am sunat la redactie. Mi-a rãspuns o domnisoarã si m-a înscris. Cei de la postã mã întrebau la ce-mi trebuie mie chitanta. Uite, vreau sã cîstig, cã eu mai sunt care mai citesc Vremea Nouã. Voi habar n-aveti. Mai spuneti si voi lumii sã se aboneze cã au ce citi în acest ziar, le-am spus. Eu citesc mereu ziarul. Am o boalã cu cititul ziarului si cu fãcutul de integrame. Asa sunt obisnuitã. Mai am o colegã care îmi tot spune „m-ai înnebunit, stai toatã ziua si citesti!”. Da, dragã. Eu citesc, fac mâncare si nu ies nicãieri. Am un an de zile de când am evitat sã ies. Trebuie sã evit, sã am grijã singurã de mine. Cã dacã nu am eu, altcineva nu are cine”, a spus femeia. Momentul care a fãcut-o sã se hotãrascã sã cearã chitanta a fost la vederea articolului cu un cîstigãtor din luna precedentã. ” Vãzusem în ziar un mosnegut care a cîstigat. Mi-am spus ” Dar eu oare n-am atâta noroc sã cîstig?” si râdeam singurã. I-am zis fetei mele cã m-am înscris si mi-a spus ” Mamã, da’ matale n-ai minte”. Nepotul meu mi-a spus cã sunt la mansardã si râdea si el. Pe 6 mai a fost editia în care ati prezentat cîstigãtorii. Când mã uit si îmi vãd numele, am ametit. M-am închinat. Oare oi fi eu? Eu sunt. Scrie sat Stãnilesti. Bun. Nu am anuntat decât familia cã am cîstigat. L-am chemat pe Rares, nepotul meu. I-am spus cã am cîstigat si nu mã credea. Zicea „Hai bunicã, fii serioasã!”, a povestit, fericitã, cîstigãtoarea. O mare parte din premiu i-a dat-o nepotului, pentru a-l sprijini cât de putin la facultate. „300 de lei din premiu i-am dat lui. I-am promis cã dacã reuseste la facultate, din bucãtica mea de pensie îi dau câte 200 de lei. Îmi zice sã nu-i mai dau, sã-i strâng. Dar dacã o sã mor, nu mã tineti nici pe masã si am preotii vecinii mei”, a spus Maricica. Întrebatã ce si-ar dori sã mai citeascã în ziar, aceasta a spus cã ar fi dorit sã citeascã o continuare a articolului cu accidentul de muncã de la Stãnilesti, dar si despre consecintele pandemiei. „Ziarul îl citesc mereu. Când s-a întâmplat accidentul de la noi, de la Stãnilesti, cu bãiatul care a cãzut, era chiar aproape de mine. Când colo, bãrbatul care nu avea nici cascã, nici un fel de protectie, a alunecat si a cãzut. Am vãzut cã a primit primarul amendã 20000 de lei si mã asteptam sã mai aparã un articol. Bãrbatul era angajat la negru. Se întâmplã multe… Iar cu pandemia asta, oare se mai terminã odatã? Din cauza ei, am vãzut la stiri cã pânã în 2023 nu se mãresc pensiile cu nici mãcar un leu. Numai amãgesc oamenii toti politicienii ãstia”, a adãugat cîstigãtoarea.
